Semnalăm un articol interesant, Oneștiul și
Bacăul, două periferii, sub semnătura lectorului universitar Alin Popa, care
își face astfel debutul în presa scrisă.
Trebuie sa recunoastem,
totusi, faptul ca, la nivel judetean, orasul Bacau nu si-a asumat niciodata, cu
adevarat, rolul de Centru. Exceptand, desigur, rolul pur administrativ. Chiar
si la acest nivel, in pofida formelor de tip occidental, exercitarea zilnica a
actului de administratie poarta inca amprenta intalnirii noastre cu Orientul.
De regula, Centrul atrage in miscari de tip centripet toate energiile vii ale
regiunii/judetului, Centrul este capabil sa stimuleze teritoriul prin propriul
sau exemplu, Centrul are menirea de a elabora proiecte apte sa aglutineze, sa
stimuleze asumarea unei identitati comune, sa genereze starea de
"Acasa". In cazul Bacaului, toata aceasta menire a Centrului nu este
asumata decat - eventual - la nivelul declamatiilor emfatice din preajma unor
episoade electorale sau din timpul sarbatorilor de interes local sau national.
Periferia nu are in mod
riguros conotatii geografice. Ea nu trebuie cautata strict in detalii de plan
topografic. Intai de toate, ea prinde radacini in sufletele noastre si, pentru
ca lumea exterioara nu este altceva decat o reflexie a starii de spirit
dominante, realitatea inconjuratoare poate capata contur si iz de mahala,
indiferent de locul in care ne aflam.
Cimentarea statutului
nostru de provinciali are la baza ingrediente precum ignoranta sau irosirea
timpului in lucruri si proiecte derizorii. Obisnuiti sa traim privind, hat,
departe, orbiti de stralucirea unei Metropole intangibile, ratam intalnirea cu
proximitatea, ratam intalnirea cu noi insine. Nestiind prea bine cine suntem,
ne lasam abandonati ritualului zilnic de a nu face aproape nimic din ceea ce
conteaza. Lucruri simple si frumoase: optimismul constructiv s-a topit in
defulari politice resentimentare, obisnuinta de a privi senin chiar si dincolo
de moarte abia daca mai palpaie in schiturile greu accesibile, iar peste
exercitiul firesc al Cuvantului rostit Frumos, atat prin forma, cat si prin
continut, s-au rupt demult zagazurile dejectiilor de mahala.









