
În ultimele
zile ale anului trecut a fost semnat contractul de execuție pentru proiectul de reabilitare și modernizare a străzilor Milcov şi I.L. Caragiale, în
valoare de 4,5 milioane euro, termenul de execuție estimat
fiind de un an.Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

În ultimele
zile ale anului trecut a fost semnat contractul de execuție pentru proiectul de reabilitare și modernizare a străzilor Milcov şi I.L. Caragiale, în
valoare de 4,5 milioane euro, termenul de execuție estimat
fiind de un an.
După încălzirea de la Bacău, drona a ajuns şi pe la băi. Merită să vizitaţi staţiunea cu o perspectivă aeriană inedită. Video aici.
E
clar, norii stratiformi, ceaţa deasă şi o umiditate de 99% reprezintă simboluri
băcăuane care încep să intre în conştiinţa citadină. Ultimele cinci zile sunt
mai mult decât semnificative, negura lipicioasă fiind omniprezentă, în
condiţiile în care astăzi, la Iaşi spre exemplu, după cum îmi spunea un
prieten, Soarele a fost mai mult decât generos. Ne lăudăm cu o medie anuală
de 63-65 de zile cu ceaţă, dar cred că că anul acesta vom bate orice record. O asemenea continuitate
a acestui fenomen meteo te duce cu gândul la clasicii literaturii ruse, la Bacovia, la Călăuza
lui Tarkovski, la percepţii emo. Bacău, mist
city...
Specialiştii vorbesc de posibile similitudini între iarna 2013/2014 şi iarna
lui 1984/1985, având în vedere faptul că intensul vortex polar a lovit crunt
America de Nord în ambele cazuri. În concluzie, ne-am putea aştepta ca până la
primăvară, în pofida zilelor blânde de până acum, să
urmeze câteva episoade de iarnă cruntă, cu geruri intense şi căderi masive de zăpadă.
Legat de iarna 84/85, cred că e singura care mi-a rămas întipărită în mintea de
copil, prin cea mai mare cazemată de zăpadă ridicată cu gaşca de prieteni în
Parcul Libertăţii...O adevărată lucrare inginerească, rod al unei întregi dimineţi însorite dar nu lipsite de frig înţepător...
Timp de peste 6 decenii de la un septembrie 1919, dincolo de Negel, într-o periferie rururbană cu
nume „sonor” (Câmpul Poştei), își făcea apariția și performa o primă şcoală. Lipsită de graţie
arhitecturală, unitatea de învăţământ va suferi în decursul timpului diverse
renovări, rezistând însă tăvălugului sistematizării comuniste care va scoate
treptat la lumină un întreg cartier muncitoresc în nordul oraşului. Abia la
începutul deceniului 8, sub presiunea hipertrofiei demografice cu parfum de
exod rural, o nouă unitate de învăţământ
(actuala Şcoală Gimnazială „Mihai Drăgan”) va prelua o parte a copiilor
din robusta clădire, devenită acum neîncăpătoare pentru un cartier în plină
dezvoltare spre cele mai înalte culmi ale socialismului.
Ştiaţi că, atunci când
traversaţi de pe un trotuar pe altul artera rutieră care găzduieşte - printre altele - adresa Restaurantului „Hanovra”,
treceţi de jure şi de facto de pe o stradă pe alta? De pe Erou Ciprian Pintea
pe Cornişa Bistriţei? Un articol interesant despre una din anomaliile
urbanistice ale timpurilor prezente, disponibil aici.