(În)semne de carte (8): "Cei opt munţi"

„Dacă cineva se duce sa stea la mare altitudine asta e din pricina că la una mai joasă nu e lăsat în pace.

– Şi cine stă mai jos?

– Stăpâni. Armate. Preoţi. Şefi de raion. Depinde.”

(Paolo Cognetti - Cei opt munţi, Editura Polirom, 2017)

Hoinar prin oraş

    Mergi cu gândurile-n depărtări şi brusc privirea îţi e atrasă de un drumeag din spatele unei porţi. Un scaun stă în aşteptare, parcă rămas suspendat de admiraţie în faţa atâtor inflorescenţe matinale. Aştepţi să se întâmple ceva. Măcar un miros de dulceaţă de trandafiri  sau  o unduire de pisică leneşă. Viaţa este un voiaj spre acasă, îmi aminteşte Melville...

Pilula de urbanism (11): Triunghiul puterilor dintr-un oraş

    Triunghiul „puterilor“ dintr-un oraş - administraţie, specialişti, locuitori - decide, cel puţin teoretic, asupra reabilitării, regenerării şi/sau creării de spaţii publice. Rezultatul oricărei transformări de acest fel este o sumă de factori obligatorii: intenţie, proiect, realizare. Lipsa ori calitatea îndoielnică a unuia singur duce la un rezultat negativ. „Să nu uităm că spaţiul public este un loc al dezbaterii, un loc care poate să primească şi protest, şi bucurie, şi ironie, şi solemnitate, şi flori, şi pancarte“. (Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România) 

Sursa: Ziarul de Iaşi

Doar aşa?

Poate că principiile amenajării peisagistice nu sunt la îndemâna oricui. Poate că totul trece astăzi prin sita profitului cu orice preţ, punând în umbră concepţii urbanistice, estetice, ambientale...Sunt puţini băcăuani care să nu fi trecut măcar o singură dată pe sub aceste sălcii...Farmecul locului era dat de această simbioză firească dintre vegetal şi apă. Chiar era nevoie să punem totul la pământ? Doar aşa putem să bem mulţumiţi o bere sau o cafea?

In memoriam printre anotimpuri:

Meandre stradale

O dimineaţă în care paşii te scot de pe traseul obişnuit, probabil sub efectul teilor înfloriţi. O dimineaţă în care ajungi într-un meandru stradal necunoscut, de nici 400 m lungime, un fel de buclă spaţio-temporală din care freamătul urban dispare ca prin farmec, făcând loc unui ostrov plin de culoare. Atmosferă care aduce un pic din Eliade, cu misterele străzii Mântuleasa... Endemism urban, bucurie pentru suflet. Oraşul oferă  noi suprize...

Vezi şi: Departe, în centru oraşului

Palimseste urbane: strada Cuza Vodă

(În)semne de carte (7): "Arta simplităţii"

    „Şi totuşi, să trăiesc simplu nu mi-a fost foarte... simplu! A fost mai degrabă încununarea unei lente metamorfoze, dorinţa din ce în ce mai puternică de a trăi cu mai puţin, dar cu mai multă fluiditate, libertate şi lejeritate. Şi cu mai mult rafinament.”

  „Trebuie să acceptăm în viaţă o anumită doză de nebunie, să nu căutăm mereu cauzalitatea şi să primim cu braţele deschise misterul. Cine a avut un vis frumos, spunea Henry Miller, nu se va plânge niciodată că şi-a pierdut vremea. E bucuros, căci a participat la o experienţă care i-a înălţat şi i-a înfrumuseţat realitatea.”

          (Dominique Loreau – Arta simplităţii, Baroque Books & Arts, 2012)

Economia Bacăului între judeţele ţării

   O analiză recentă care surprinde discrepanţele economice dintre judeţele şi regiunile României (sursa: cursdeguvernare.ro). Pentru detaliere, putem completa cu situaţia judeţelor în care se câştigă cel mai bine, conform Ziarului Financiar.

Oaza simbolistă din centrul Bacăului

Cred că sunteţi tot mai mulţi cei care aţi călcat pragul Casei Memoriale „George Bacovia”, indiferent dacă această vizită a fost făcută înainte sau după lucrările de renovare şi modernizare din anii 2015-2016. Din acestă primăvară avem un motiv suplimentar să-i călcam pragul: curtea şi beciul obiectivului cultural.

Graţie pasiunii muzeografilor şi „ochiului” profesionist al profesorului Ioan Dănilă, verdele interior a fost remodelat şi surprinde plăcut vizitatorul. La câţiva paşi de freamătul oraşului se deschide acum o oază de linişte şi  relaxare. O trecere aproape neverosimilă spre un crâmpei de oraş în care atributul „tranzit” nu-şi mai găseşte locul...Experimentaţi-l fără ceasul de la mână sau telefon, nu veţi regreta...

Bacăul nu a avut şansa unei grădini botanice specifice marilor oraşe universitare din ţară. Dinamica urbanistică nu i-a păstrat nici introspecţia unor păduri-parc în care citadinul să evadeze. Are însă un petec verde încărcat de simboluri care poate fi asemănat cu o grădină botanică: o grădină botanică a sufletului din care ai avantajul că te desparţi cu greu, şi...fără să te doară picioarele...