Adevărații eroi

Unul câte unul...

Pe strada Mihai Viteazu. Nu se poate să nu-i fi admirat, de-a lungul anilor, frumoasa coroana cu o formă perfect globulară... 

                                                         (foto: captură Google Maps)

Acum nu mai este...

Update ora 22: am inteles de la cineva din zona ca exemplarul a fost doborat de zapada apoasa de acum cateva zile. Coroana bogata a acumulat un volum mare si trunchiul s-a frant undeva la 1 m deasupra solului. 

România şoferului de TIR...

“Întocmai ca un șofer de TIR, stăpân absolut peste propria cabină, românului îi pasă numai de propriile gusturi și nevoi, indiferent la lumea care îl privește. Agramat și năuc, își conduce fără ezitări încărcătura propriului habitat prin peisajul pe care îl străbate, surd la claxoanele pe care puținii parteneri de trafic lucizi mai îndrăznesc să i le adreseze” (Bruno Andreșoiu)

Bacăul aurit

Pata/steluţa de culoare din centrul oraşului...

"Verde sustenabil" de Bacău...

   Experimentul green city, smart city:

 „Deocamdată facem o încercare, să vedem cum rezistă. Este un gazon artificial, care se prinde cu cleme. Nu trebuie udat, nu are nevoie de îngrijire special. Tot ce am pus acolo nu a rezistat, este dificil accesul pentru a iriga și am luat această decizie”, a declarat Cristinel Dumbravă, directorul Direcției Spații Verzi Bacău. Noul gazon are 2 centimetri și este ignifug, deci dacă sunt aruncate mucuri de țigară nu va lua foc.  – sursa: Ziarul de Bacău

Bacău: oraşul în care ajungi să-ţi faci zilnic cruce fără să mai fie nevoie de biserică...

România eşuărilor...

Scurt, clar, cuprinzător...dureros:

„România și-a ratat toate cele trei valuri de modernizare pe care le-a cunoscut în istoria sa ca stat modern. Dar le-a ratat spectaculos, prin simulare și mistificare. Pentru că în fiecare din cele trei perioade (până în 1938, până în 1989 și până azi), oamenii politici au falsificat în folos propriu beneficiile modernizării, păstrând neatinse obiceiurile lumii feudale și fanariote: slugărnicia, hoția, minciuna, arivismul. Nici prima modernitate, nici cea comunistă, nici cea postcomunistă nu au emancipat iobagii și nu au consolidat instituțiile.

Dacă privim cum arată azi mai toate satele și o bună parte din populația săracă a orașelor românești, o să ne dăm seama ușor că în afara unor semne exterioare ale bunăstării, moravurile și relațiile interumane au rămas neschimbate de două sute de ani: mojicul ținut sub papuc, scuipat cu dispreț, învățat să pupe mâna care îi aruncă o coajă de pâine, devine el însuși zbir când se capătă la avere și la funcții. Cel mai mărunt portar de instituție se poartă ca un satrap, orice asistentă medicală își ia dreptul să țipe la bolnavi, fiecare funcționar va trata cetățenii cu acreală și ură, așa cum numai ciocoii știu să-și tratează slugile. Valurile de modernitate doar au înmulțit locurile și scenele în care pot să se manifeste ciocoismul și servilismul, dar nu au schimbat nimic din mentalitatea unora sau altora, din relațiile de putere premoderne.  (…) Dacă România e stat capturat, el e capturat în scheme de putere feudală, anti-moderne, mistificatoare, lipsite de orice moralitate, dar îmbibate de o religiozitate care-i preferă pe credincioși robi fideli și creduli, cu un aparat represiv în slujba ciocoilor locali și, mai ales, cu instituții fake, simulate și paralizate. În acest moment, nicio instituție nu mai este în slujba cetățeanului, toate sunt aparate represive, de urmărire, de pedepsire, de descurajare, de penalizare.

Sarcina oricărei guvernări viitoare care se vrea altfel este să creeze România ca stat modern, cu cetățeni în loc de șerbi și cu instituții în loc de complicități și rețele de infractori la putere. Între minoritatea civică și modernă, pe de o parte, și marea masă de iobagi aflați la cheremul baronilor centrali și locali se întinde pâcla groasă a unui ev mediu reîncălzit după nevoi. Din acest punct de vedere, prima sută de ani a României a eșuat. Poate reușește măcar a doua."  - prof. univ. Ciprian Mihali

Sursa caricaturii: expresssud-est.ro

Începe numărătoarea inversă...

Doi prieteni

Şi prima zi de noiembrie nu mai pare atât de mohorâtă...