Limpedea, Negel, Trebeş, Bârnat: hidronime ale unei reţele de afluenţi secundari aproape necunoscuţi astăzi marelui public. Surse de emoţii aduse fecvent băcăuanilor în secolele trecute, prin impulsivitatea inundaţiilor, firicelele de apă au ajuns astăzi să fie total ignorate, ascunzându-se parcă într-un ţesut urban care păstrează, din păcate, nedorite angoase hidrologice. Întoarcerea cu spatele la apă (inclusiv la apa care a generat coagularea vieţii urbane în această parte a Moldovei: Bistriţa), trimiterea în "spatele curţii" a acestor elemente valoroase pentru o posibilă şi necesară reţea verde - albastră băcăuană, reprezintă o realitate evidentă a deciziilor luate în ultimele şapte decenii de sistematizare a intravilanului. O mână de pescari şi câţiva curioşi mai ajung din când în când prin zonă. Indiferenţa, ignoranţa şi uneori chiar rea-voinţa completează cercul vicios al unei stări de fapt nedemne de un secol XXI, în care orice element natural este valorizat ecologic, urbanistic, estetic, peisagistic, turistic...
Vezi şi: Expediţie pe Negel
