Sunt zile pe care (trebuie să) ți le faci cadou: corole în
căușul timpului. Înăuntru, ascunse în geometrii și culori descătușate, ele ți
se așează pe suflet precum un fluture pe marginea petalelor...
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
luni, aprilie 20, 2020
Africanul din parc
Un colţ de
alee. Parcul Libertăţii, undeva la
graniţa dintre deceniile 7 şi 8. Secolul trecut, desigur. Una dintre puţinele
amintiri rămase din primii ani: o coroană aproape perfect sferică, de un verde
închis, cu frunziş dens precum cârlionţii congolezi. Îi spuneam “cap de african”, probabil după o analogie
făcută de cei mari. Îmi plăcea la
nebunie acel copac atât de atipic…Timpul a trecut, la fel şi amintirea. Nu ştiu
când a dispărut din peisaj. Printr-un
bizar scurt-circuit neuronal, amintirea copacului a ieşit la suprafaţă...
Incerc să mă hazardez şi să identific specia: cireş ornamental ornamental (Prunus fruticosa Globosa)
sâmbătă, aprilie 04, 2020
Solidaritatea regională în vremuri pandemice
"Chiar dacă nu avem regiuni administrative, avem nevoie de
solidaritate regională în această perioadă." - prof. George Ţurcănaşu. Detalii aici.
duminică, martie 22, 2020
22 martie: Ziua Parcului "Cancicov" (o ediţie mai tristă)
Parcul nostru a trăit multe. Oraşul nostru a trecut prin multe: incendii, inundaţii, molime, cutremure, tancuri, foamete, sărăcie...Dar întotdeauna a apărut Soarele. Sunt convins că la cea de a patra ediţie a zilei parcului, vom putea să ne bucurăm din nou de verdele primăverii...
„Oraşul nu este numai un depozit al plăcerilor. Este scena pe care ne purtăm bătăliile, pe care ne trăim drama propriilor existenţe. Ne poate potenţa sau diminua abilitatea de a face faţă provocărilor zilnice. Ne poate răpi autonomia sau ne poate oferi libertatea de a prospera. Ne poate oferi un mediu în care să navigăm sau poate crea o serie de obstacole de netrecut care ne surmenează zilnic. Oraşul bun ar trebui să fie evaluat nu numai prin prisma distracţiei şi a oportunităţilor, ci şi prin felul în care afectează drama de zi cu zi a supravieţuirii, muncii şi sensului existenţial”
(Charles Montgomery, Oraşul fericit, Igloo Media, Bucureşti, 2017)
duminică, martie 15, 2020
Printre blocuri
De
câteva ori pe an mă las dus de impulsul de a face un mic ocol faţă de trasee
obişnuite. Cred că se întâmplă mai des primăvara, atunci când miile de toporaşi
transmit în aer acel parfum unic, delicat şi persistent. E undeva între nişte
blocuri care te feresc rapid de zgomotul oraşului, unde liniştea pare cuvântul
de ordine pentru vreo câteva sute de paşi, prea puţine totuşi pentru a-ţi putea
ordona gândurile zilei. De multe ori am avut senzaţia că aici timpul curge
altfel, poate şi datorită unor nostalgii proustiene. Printre faţadele
îmbătrânite, care nu prea mai amintesc de elitismul şi jovialitatea altor vremuri,
ştii însă că vei avea parte de multe surprize. Poate explozia unui zarzăr.
Poate o magnolie înflorită prematur. Poate silueta unui nuc bătrân. Dar cel mai
mult te surprind persistenţa unor rămăşiţe de viaţă comunitară greu de înţeles
pentru modernitatea citadină. Rânduri de narcise plantate cu grijă la o margine
de bloc. Flori udate cu cana. Câţiva puieţi de arbori care deja au prins
puteri. Un geam de demisol cu ghivece vesele. O crăticioară pusă la răcit pe un
pervaz. Rufe puse la uscat printre copaci, demonstrând că totuşi prezenţa umană
este coerentă. O scară de bloc amenajată la intrare cu jardiniere
înflorite.Totul dă impresia de univers aparte, atipic, care încearcă să îşi
păstreze un echilibru printre legile fizicii. Fragilitatea pare uneori cuvântul
de ordine. Sau poate contrastul. Urme de arbori dispăruţi (tot mai multe) şi voioşia
părăluţelor sau a viorelor. Aleile pustii şi mirosul apetisant de tocaniţă care
rezbate după un geam întredeschis doar pentru două degete. O veche perdea cu
dantelă scrobită şi routerul de la intrarea în bloc. O bancă scorojită, o pompă
funcţională şi după trei decenii, al cărui scârţâit nu poate acoperi melodia
unui telefon mobil din apropiere. Flori vs peturi sau doze de bere aruncate ici
şi colo. Curios, nimic nu pare a disipa atmosfera cu aer uşor vetust. Da, cred
că şi liniştea poate îmbătrâni interstiţial în mâna asta de blocuri. Numai că
aici, ea îşi păstrează un aer aristocratic. La o grădină de bloc, o mamă şi fiica
ei pregăteau ieri un mic strat pentru câteva primule care aşteptau cuminţi să
fie plantate. De la scara vecină, o bătrână în cârje coboară cu greu cele
câteva trepte, făcând semn fetei să vină pentru a-i da o pereche de mănuşi
pentru grădinărit. Îi zămbeste şi o încurajează să continue. În nebunia acestor
zile în care isteria coronavirusului pare să cuprindă oraşul, scena cu pricina
pare a fi ruptă dintr-un film alb-negru. Printre faţade scorojite, într-un mic
colţ de cartier îmbătrânit şi depopulat, omenia nu moare.
Privesc lung la toporaşi şi ies
dintre blocuri. La prima intersecţie, doi tineri nervoşi se apleacă sub
greutatea sacoşelor, înjurând de mama focului...
joi, martie 12, 2020
vineri, martie 06, 2020
Dezvoltare durabila....
miercuri, martie 04, 2020
sâmbătă, februarie 29, 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)