Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

vineri, 2 martie 2018

Patrimoniul verde: Parcul "Cancicov" din Bacău

       Parcurile sunt cele mai mari unităţi de spaţiu verde din intravilan, cu o mare complexitate funcţională şi cu o diversitate de dotări corespunzătoare în primul rând odihnei zilnice şi - în subsidiar - odihnei săptămânale. Legislaţia românească actuală [1] defineşte parcul ca spaţiu verde cu suprafaţă de minimum un hectar, format dintr-un cadru vegetal specific si din zone construite, cuprinzând dotări şi echipări destinate activităţilor cultural-educative, sportive sau recreative pentru populaţie. Importanţa majoră a parcurilor derivă din extinderea spaţială, care poate susţine în condiţii optime funcţiile spaţiilor verzi la nivelul oraşelor, şi din dotările specifice. Dacă celelalte categorii de spaţii verzi se caracterizează prin aferenţa lor la alte categorii funcţionale, putând fi numite spaţii ambientale, parcurile se constituie ca dotări specifice, cu un caracter obligatoriu pentru oraşele de peste 50000 de locuitori, supunându-se cel mai bine unor modalităţi coerente de amenajare a intravilanului, determinând efecte pozitive asupra calităţii locuirii urbane.
          Situat în partea central – vestică a oraşului Bacău, Parcul „Cancicov” ocupă o suprafaţă de cca 21,8 ha, între Calea Mărăşeşti, strada Aleea Parcului şi calea ferată Bacău – Bucureşti. Prezintă un contur poligonal, extins pe direcţia est – vest (885 m). Lăţimea variază de la mai puţin de 100 m, în zona estică, la 725 m în partea centrală, între ieşirea spre Teatrul de Vară şi strada Constantin Ene. De-a lungul timpului parcul a purtat mai multe denumiri: Parcul „Spitalului Pavel şi Ana Cristea” (1937), Parcul „Nou” (1946), Parcul „Libertăţii” (în perioada comunistă).
          La data de 22 martie 1935, peste 110 cetăţeni de frunte ai Bacăului (printre care Grigore Tabacaru şi C. D. Palade) au adresat o cerere primăriei pentru înfiinţarea unui parc pe terenul de pe lângă Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”. Pe baza memoriul întocmit de serviciul tehnic al primăriei, Consiliul Comunal al municipiului aprobă crearea unui parc de agrement, motivând convingător decizia: „întrucât grădina din centrul municipiului este prea mică, iar Parcul Gherăeşti fiind prea departe şi mijloacele de comunicaţie anevoioase şi costisitoare”, „grădina publică ce se află în oraşul Bacău putem zice că e o berărie cu grădină dar nicidecum pentru recreiarea şi împrospătarea sănătăţii oraşului”, „trebuie gândit în primul rând că un funcţionar sau chiar un locuitor muncitor, după ce îşi varsă sudoarea timp de 10 ore, voeşte şi el a se recreia cel puţin câteva ore sub un arbore sau chiar o pajişte frumoasă, pe care în oraşul Bacău nu o are,dar în parcul nou Eminescu o va găsi.”[2]
          Atât în memoriu cât şi în schiţa de amplasament, parcul a fost denumit „Eminescu”, nume pe care însă nu l-a purtat niciodată, după cum rezultă din cercetarea documentelor istorice [3].
          Controversele existente pe marginea  destinaţiei respectivului teren, gândită iniţial pentru un cartier al demobilizaţilor din prima conflagraţie mondială, al văduvelor şi orfanilor de război, au fost tranşate în final de recesiunea economică traversată de oraş: „…nu i s-ar putea da o mai bună utilizare în aceste vremuri de criză acestui loc viran, care deşi este destinat pentru împroprietărire cu loturi de case, aceasta nu se poate realiza decât cu mari cheltuieli, prin executarea de lucrări edilitare, absolut necesare pentru crearea unui cartier de locuinţe, deoarece situaţia financiară a comunei nu-i permite.”[4]
          După trei ani de la începerea primelor demersuri, Decretul Regal din 9 mai 1938 legaliza înfiinţarea parcului: „Terenul situat în oraşul Bacău, între calea ferată, drumul de la Sărata şi liziera oraşului se destină în conformitate cu planul de situaţie al Serviciului tehnic, plan pe care s-au trasat arterele principale de circulaţie prin cinci puncte, pentru înfiinţarea unui parc de agrement”[6].
          Solicitarea adresată Ministerului Agriculturii şi Domeniilor pentru asigurarea cu material dendrologic (aproximativ 60000 de arbori: 20000 molizi, 18000 tei, 10000 salcâmi, 10000 pini austrieci, plopi de Canada, stejari, frasini etc.) a fost parţial aprobată, o parte a necesarului de puieţi fiind achiziţionată de la ocoalele silvice Turda (ulm, plop, catalpa, paltin de munte), Aiud (măceş, sălcioară, platan oriental, arţar american), Focşani (arţar american, salcâm, salcâm japonez), dar şi de pe plan local. Costurile relativ mari au condus în final la recepţia unui număr mai redus de arbori, inclusiv a unor esenţelor exotice (Maclura aurantiaca, Liriodendron tulipifera, Ulmus variegata, Caragana arborescens ş.a.)
          Inventarul general al averii imobiliare şi mobiliare întocmit de primărie la 1 aprilie 1939 a înregistrat  pentru nou-înfiinţatul parc o suprafaţă de 353856 mp, evaluaţi la 80 lei/mp. Prin adăugarea costului amenajărilor, în valoare totală de 800000 lei (plantaţii, drumuri, borduri, rigole, portal, ornamentaţii, pergole, iazuri), întregul parc era evaluat la 29104480 lei,[7] o sumă considerabilă pentru acea perioadă.
          După cel de-al doilea război mondial, în urma căruia parcul a fost parţial distrus de tancurile germane (1944), în deceniu 5 vor fi continuate plantările de arbori şi arbuşti, în paralel cu extinderea şi asfaltarea aleilor principale, rectificate prin trasee rectilinii, geometrice, diferite de planurile iniţiale. Următoarele două decenii au marcat cea mai amplă perioadă de sistematizare în care parcul se îmbogăţeşte utilitar şi ornamental cu majoritatea elementelor actuale: cele două fântâni arteziene, restaurantul cu terasa „Parc” (1964), generalizarea iluminatului public (1969), amplasarea de busturi şi sculpturi (1965 - Mihai Eminescu, 1974 – ansamblul celor 22 coloanelor de lemn sculptate şi poarta monumentală, în zona de sud care a funcţionat o perioadă sub forma unei grădini de vară, 1976 – busturile în bronz ale lui Mihail Kogălniceanu, Costache Negri şi Alecu Russo, bustul în piatră al scriitorului Ion Creangă). Aceeaşi perioadă marchează însă şi scăderea considerabilă a spaţiului verde, până la 24,5 ha în deceniul 8, prin construirea unor obiective educaţionale şi medicale în partea sudică (1961- Institutul Pedagogic de 3 ani, 1966 maternitatea, urmată de alte corpuri de clădire ale spitalului judeţean). Amplasarea noilor construcţii a diminuat unitatea compoziţională bazată pe simetria suprafeţelor şi volumelor, afectând două axe compoziţionale, rămase în acest fel inestetic poziţionate marginal (aleea principală transversală şi aleea limitrofă sectorului administrativ – gospodăresc).
               Simultan s-a conturat şi zonarea internă a parcului, complexului sportiv „Dinamo” adăugându-i-se, în contrapondere, dotări recreaţionale concentrate în jumătatea estică (loc de joacă pentru copii, sectoarele pentru  jocuri statice, lacul).
          Lucrările de reabilitare din ultimele două decenii au vizat regenerarea spaţiilor verzi prin plantarea a peste 5000 de arbori (molizi, pini, castani, tei, paltini) şi 4000 de arbuşti (2000-2004, 2009), refacerea covorului asfaltic (1999-2000, 2005), modernizarea instalaţiilor de iluminat artizanal (2004), schimbarea mobilierului urban prin montarea băncilor din fier forjat şi lemn (2008), introducerea unor elemente decorative luminoase (2009), amplasarea unor monumente de for public (1994 – bustul eroului Ciprian Pintea, 1997- bustul de bronz al lui Mircea Cancicov, ministru de finanţe al României între anii 1936-1939 şi unul din artizanii înfiinţării parcului). Diferitele proiecte vehiculate în presă (transformarea parcului într-o grădină botanică, amenajarea unei alei a personalităţilor locale) sau care au fost efemer materializate (mica grădină zoologică, amenajată în 2003), nu au condus la schimbări în structura parcului, care a avut însă de suferit printr-o nouă diminuare a suprafeţei, ca urmare a  construirii în anii `90 a unui lanţ de garaje la intrarea din capătul Aleii Parcului şi mai ales prin retrocedarea controversată [8] a peste 2 ha de teren unor persoane fizice şi juridice, pe latura vestică, în vecinătatea Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii.
          Vegetaţia arborescentă este bine reprezentată, ocupând cca. 93% din suprafaţa parcului (incluzând şi amplasamentul complexului muzeal). Ea este dispusă sub formă de aliniamente în lungul aleilor principale, grupuri, pâlcuri şi masive în cele 42 de curtine din interiorul reţelei pietonale. Plantările de întinerire nu au schimbat semnificativ omogenitatea compoziţională, păstrându-se specia dominantă (teiul şi Thuja occidentalis în lungul aleilor principale, catalpă şi glădiţă în lungul aleii paralele cu muzeul, castan pe aleile periferice ş.a.
          Diversitatea speciilor este relativ modestă, identificându-se 30 de specii de foioase şi răşinoase, frecvenţă mai mare având teiul, castanul porcesc, tuia, nucul negru, pinul silvestru, salcâmul, paltinul, frasinul, arţarii.  Ca vârstă, dominante sunt exemplarele echiene, care păstrează o pondere însemnată, rezultată din plantările efectuate în primele decenii de la înfiinţare. Exemplarele tinere, plantate în etape după 1990, nu atenuează decât parţial vizibila rarefiere din unele sectoare (zona lăcuşorului, treimea vestică a parcului).
     Stilul de amenajare al  Parcului „Cancicov” este geometric, conceput prin subordonarea clară a reţelei de alei faţă de un centrul compoziţional cu funcţie estetică şi decorativă (fântână arteziană, monumente de for public, partere şi ronduri de flori). Din inelul pietonal se detaşează ortogonal două alei principale care individualizează fizionomia parcului, şi şase alei secundare radiale. Cele două alei majore, cu funcţie de promenadă, generează perspective dominante, intensificate în cazul aleii cu orientare nord – sud, prin dispunerea ritmică a elementelor vegetale şi existenţa unui punct terminus cu suficientă energie vizuală (fântâna arteziană  „Trei fete”).
       Parcul posedă o foarte bună accesibilitate oferită de cele 10 căi de acces, repartizate pe toate laturile unui perimetru de peste 3 km. Amplasarea acestora se corelează cu principalele zone exterioare din aria de influenţă imediată (cartierele Parc, Carpaţi, Războieni), cu structura stradală învecinată (intersecţiile din zonele Tic - Tac şi Cascada, Aleea Parcului – strada Gării) şi cu capacitatea proiectată a parcului.
       Zonarea funcţională prezintă cea mai mare complexitate dintre parcurile judeţului, existând un sector amenajat pentru jocul copiilor, două sectoare pentru jocuri statice, unităţi de alimentaţie publică cu funcţionare permanentă, zone cu rol preponderent decorativ, sector administrativ-gospodăresc. Repartiţia teritorială a elementelor constructive nu este echilibrată, jumătatea vestică fiind modest utilată şi, în ultima perioadă, întreţinută superficial.
În ultimii ani sunt de amintit două lucrări de amenajare a zonei verzi dinspre Colegiul Naţional Pedagogic (primăvara – vara 2016). Este vorba de redarea în utilizare publică a unei suprafeţe apreciabile, organizată pentru posesorii de animale de companie (teren îngradit de ani buni şi rămas cu o utilizare incertă după închiderea micului punct zoologic amenajat de administraţia Sechelariu la mijlocul anilor 2000). În imediata apropiere, zece mese cu băncile aferente au fost deja montate, aşteptându-şi vizitatorii. Cele două amenajări pot genera în viitor un nou centru de greutate pentru utilizatorii parcului şi pot depresuriza aglomerata şi bizar organizată funcţional alee centrală...
          Ca aspecte negative pot fi evidenţiate: lipsa gazonului, substituit printr-o pătură ierboasă formată din specii ruderale, diminuarea şi simplificarea compoziţiilor florale decorative (ronduri, rabate, borduri), mult mai bine reprezentate înainte de 1990, numărul redus de specii valoroase sub aspect ştiinţific sau estetic, prezenţa unor specii lemnoase improprii (corcoduşi, măceş, nuc), toaletarea deficitară, accesul neîngrădit al câinilor cu sau fără stăpân, eliminarea agresivă/neinspirată a unor arbuşti şi subarbuşti sau a unor aliniamente de gard viu, toaletări discutabile (până la situaţia greu de înţeles a eliminării unor exemplare vivace).  Din punct de vedere al amenajărilor constructive, se impune completarea funcţionalităţii parcului, reabilitarea/remodelarea unor obiective etc, toate aceste intervenţii fiind subordonate unei tratări compoziţionale unitare, tratare care ar putea veni apelându-se la competenţa unor urbanişti şi peisagişti cu experienţă şi viziune.. Dar aici avem nevoie de un capitol separat pentru a intra în detalii...

Note
[1] Legea nr. 24/2007, Republicată 2009, privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 764 din 10/11/2009.
[2] Proces verbal nr. 6 din 10 iulie 1935 al Consiliului Comunal al Municipiului Bacău, D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar nr. 65/1935.
[3] Mihalcea Eugenia-Mărioara, De ce nu “Parcul Libertăţii”, “Deşteptarea”, nr. 815, 18 februarie 1993, p.5.
[4] D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar nr. 65/1935.
[5] D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar 63/1939, fila 14.
[6] Mihalcea Eugenia-Mărioara, op.cit.
[7] D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar 89/1939.
[8] Parcul Cancicov a încăput pe mâna unor privaţi”, Ziarul de Bacău, 14 aprilie 2006.

Vezi şi: 22 martie: o zi pentru patrimoniul verde al Bacăului. Ne vedem în parc?
Parcul "Cancicov" la ceas aniversar
Stiri bune din Parcul "Cancicov"
Atemporalitate în Parcul "Cancicov"
Cu drujba prin Parcul "Cancicov"...iar şi iar
Velodromul "Cancicov"
Palimpsestele parcului
Gura de rai din Bacău
In memoriam...
Când arborii au ecusoane
Eu sunt o frunză...
A day to remember...
Oraşul mic te fură-ncet
Panta rhei
In căutarea verdelui pierdut
Rariştea Cancicov
Sakura Bacăului
Stonehenge...de Bacău
Fizică vegetală
A bătut vântul...
Verde de Bacău, o şansă pentru oraşul de mâine
Metamorfoze
De septoctombrie
Oraşul de la nivelul unei bănci
Mai ţineţi minte pe unde băteaţi mingea?
Sui-generis
Emoţie de toamnă
Inceput de toamnă în Parcul "Cancicov"
Verdolatrie
Registrul spaţiilor verzi - un vis prea îndepărtat?
Stres urban?
Modernizări poznaşe: capelă în Parcul Cancicov
Copoul vasluian - comparaţii
Metodă simplă de combarere a stresului urban
Noi atracţii pentru copii?
Eveniment: Ziua Parcului "Cancicov"

Fiţi permanent  la curent cu ultimele evenimente legate de Parcul "Cancicov"(click aici şi aici)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu