Zece zile trec absurd de nu ştiu
Nu
ştiu cum, nu ştiu pe unde, nu ştiu
Zece
vieţi de-aş sta în tine
Tot
ar fi puţine...
(prelucrare după Florin Chilian)
Despre un decalog urbanistic am vorbit mai demult. La
final de decembrie, aşa cum se cade prin creştini, ar fi timpul să ne punem
nişte dorinţe pentru un an mai bun, cu speranţe şi optimism. După un somn cu
tulburări cataleptice, câteva vise remanente mi s-au părut în această dimineaţă
mai mult decât realizabile. M-am gândit să vi le împărtăşesc sub forma unei
liste de visuri urbanistice, visuri care pot transcede lumea onirică...poate
chiar la anul. Într-o ordine aleatorie, acestea ar fi:
1. Începerea filmărilor la o nouă ecranizare după înfricoşătoarele „Păsări”
ale lui Afred Hitchcock. Hotelul
„Moldova” va fi elementul central al acţiunii, asigurându-se în acest fel şi o
plată consistentă făcută de Metro-Goldwyn-Mayer către bugetul local, sumă care ar
depăşi de două ori valoarea producţiei industriale a Bacăului din ultimul deceniu.
2. Utilizarea structurii de rezistenţă a stadionului municipal pentru
ridicarea unui amfiteatru după modelul celui din Delphi. Cofinanţarea europeană
ar permite inclusiv amejajarea unui vomitarium
complet utilat, necesar diverselor întâlniri politice şi evenimente electorale.
Înaltul rang de oracol va fi acordat, prin rotaţie, timp de 29 de zile,
fiecărui consilier local şi judeţean care a propus în ultimul mandat cel puţin
două direcţii vizionare pentru dezvoltarea oraşului Bacău pe termen mediu şi
lung. Eu îi pot aştepta cu braţele deschise pentru a le vorbi despre bizare
palimseste urbane.
3. Defrişarea Parcului Cancicov şi începerea lucrărilor de amenajare a noii
grădini botanice şi a grădinii zoologice (cu multe animale domestice, după cum
au declarat recent reprezentanţii autorităţilor). Sper din toată inima să fie
respectat proiectul din faza iniţială, prin care Bacăul se va putea bucura de
un ecosistem tropical în care interacţiunea om – natură să optimizeze circuitele
de materie, energie şi informaţie pe întreg teritoriul administrativ al
oraşului şi chiar în Zona Metropolitană Bacău.
4. Reactualizarea studiului seismic care să demonstreze fără putinţă de
tăgadă multiplicarea bulinelor roşii pe toate blocurile din centrul oraşului
(perimetrul Războieni - Bulevardul Unirii - 9 Mai, încadrat deja prin raport de
expertiză tehnică în clasa I de hazard), necesitatea evacuării populaţiei în
intervalul dintre cele două echinocţii, închiderea tuturor spaţiilor comerciale
şi declararea zonei drept rezervaţie urbană în curs de consolidare. Studiul
seismic va fundamenta propunerea de includere a centrului civic pe lista scurtă
din patrimoniul UNESCO – categoria situri vernaculare decrepit-încropite.
5. Montarea panourilor de polistiren expandat cu densitate de 40 kg/mc pe structura
metalică deja încastrată pe faţada clădirii Teatrului Municipal “Bacovia”. În
felul acesta cultura, patrimoniul şi arhitectura îşi vor găsi căi protejate de
reverberare la nivel regional şi naţional. În plus, cu o minimă cheltuială dată
de achiziţionarea a 2-3 kilograme de pioneze, s-ar asigura o suprafaţă
generoasă pentru un afişaj stradal civilizat şi vitalizant din punct de vedere cromatic.
6. Conceperea sub înalta probitate a unui grup de lucru interdisciplinar
(la care să participe autorităţi, instituţii descentralizate, ONG-uri,
asociaţiile de proprietari, elevi şi studenţi, regii autonome şi societăţi
comerciale reprezentative din judeţ, partide politice şi organizaţii profesionale) a unui calendar „Bacău – capitala
hazardurilor 2017”, în care să fie menţionate toate avariile climatice,
tehnologice, hidrologice, sociale, incendii, accidente ş.a.m.d. Promovarea
eficientă la nivel naţional ar putea aduce o creştere semnificativă a
veniturilor, dinamizarea economiei locale şi îmbunătăţirea imaginii oraşului.
Spre deosebire de alte titluri recent obţinute (oraş european al sportului,
capitala tineretului din România), capitala hazardurilor şi-ar putea demonstra
perenitatea şi rolul de pol de dezvoltare la nivelul întregului istm ponto-baltic. Chiar şi
obişnuita noastră ceaţă ar putea fi revalorizată şi cosmetizată pentru o
strategie inedită de marketing cu tentă bacoviană...
7. La câte plantări de arbori s-au făcut oficial în ultimii 10-15 ani, de
când monitorizez verdele urban băcăuan, sunt convins că beneficiile ecologice
şi sanogene îşi vor arăta roadele în 2017, oraşul îşi va contura fizionomia de
pădure urbană sempervirescentă, atractivă şi primitoare pentru toţi rezidenţii
şi migranţii ei de peste mări şi ţări. Noile plantaţii de aliniament cu
exemplare viguroase de păducel vor asigura materia primă pentru tratarea cu
succes a seniorilor băcăuani suferinzi de hipertensiune arterială, ateroscleroză și angină. Există
asigurări că îşi va începe astfel activitatea şi Centrul de Medicină
Alternativă (subordonat Spitalului Municipal Bacău) în trei puncte de
tratament: Casa Sterian, Casa Alecsandri şi Casa de Cultură.
8. Din lista cu dorinţe nu putea lipsi vreo cupă de pământ excavată pentru şoseaua
de centură, aeroport şi autostrada care să transforme
Bacăul într-un centru multi-modal al Surâsului Estului (Grimasa Răsăritului?) pentru Buzele Occidentului. Să ne aducă 2017 măcar o pistă
pentru biciclete şi două podeţe care să unească Pasajul C.F.R. de Pasajul Letea
pe sub terminalul aeroportuar care drenează oraşul spre Mediterana latinităţii
noastre ancestrale...
9. Continuarea promovării potenţialului turistic judeţean prin
implementarea proiectului „Şapte zile de rătăcire”. Voucherele de vacanţă
primite deja de bugetari îşi vor găsi astfel cea mai bună utilizare, iar
turismul montan, ecumenic sau cultural din orizontul local şi apropiat va avea
şanse excelente de afirmare de la izvoarele Trotuşului şi până în Valea
Zeletinului sau văgăunile Pereschivului.
10. Agrementarea băcăuanilor prin exotica insulă aflată sub unduirile
Bistriţei. Am înţeles că proiectul avea malformaţii congenitale, aşa că nu mă
mai aştept la aqua-land, bibliotecă, ceainărie sau debarcader multifuncţional.
M-aş mulţumi cu accesul liber la o grupare de plopi bătrâni ciuntiţi de vânt şi
invadaţi de tufele de vâsc, sub care să mă aşez pentru a mai da o pagină de
calendar: I-auzi corbii!“ - mi-am zis
singur... şi-am oftat/Iar în zarea grea de
plumb/Ninge gri.
La mulţi şi sănătoşi ani edilitar - urbanistici!
Utopii !!!???
RăspundețiȘtergere