Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

marți, 28 februarie 2017

Aşteptare


    Un clasic peisaj urban aparţinând unui cartier considerat "de fiţe" prin anii '80. Şi deodată îţi răsare în cale ceva neverosimil. Un (alt)fel de alveolă a timpului, o aşchie din oraşul dispărut, rămasă în picioare printre dinţii excavatorului sistematizării comuniste, imună la ţesături cu fir globalizant. Un aer greu de definit pare a se ridica spre cer. Suferinţă? Bătrâneţe? Duioşie? Resemnare? Aşteptare? Încremenire? Am noroc de o clarificare dată de Marin Sorescu...


„Cică lucrurile mai trec o dată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente-comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.
Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălţa pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.
O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine ştie!
Iată, eu am şi-nceput să te-aştept
Măsurând timpul cu barba,
Veşnicie cu veşnicie.”


Vezi şi: Axis mundi
Departe, în centrul oraşului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu