Bacău, sfârşitul deceniului 5 şi începutul deceniului 6: un întreg şantier amenajat în nordul Parcului "Libertăţii" (astăzi "Cancicov") avea să reducă din suprafaţa spaţiului verde, ridicând rapid primele blocuri de pe Aleea Parcului şi clădirea teatrului de vară, obiectiv îndrăzneţ pentru acea perioadă. Începuse atacul sistematic al sistematizării oraşului, conform noilor directive impuse de la Centru. Descoperirea planului teatrului într-un număr din 1959 al revistei "Arhitectura" îmi oferă prilejul de a readuce în atenţie, uşor nostalgic, câteva imagini "de epocă" ale obiectivului atât de îndrăgit multor generaţii devenite astăzi mult prea serioase pentru a mai încerca să sară vreun gard...😁
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
luni, ianuarie 02, 2023
Teatrul de vară - începuturi
joi, decembrie 29, 2022
Ochiadă prin bibliotecă: top cărţi 2022
Dacă tot m-am apucat la final de an să fac curățenie... în
bibliotecă 💪, mi-a venit ideea de a executa rapid o mică trecere în revistă a
cărților citite care mi-au plăcut cel mai mult. Grea misiune, 2022 fiind un an
mai bun chiar decât perioada pandemiei. Am eliminat lucrările de strictă
specialitate, am mai mai șters, am mai adăugat, iar am șters...până când dogul
mi-a amintit că e timpul să mă scoată la plimbare . Iată lista, poate veți găsi
vreun titlu care să vă facă cu ochiul:
Adrian Jicu - "Iorgu",
Editura Humanitas, 2022
Ben Wilson - "Metropolis. O
istorie a celei mai mari invenții a omenirii", Editura Trei, 2021
Robert Levine - "Geografia
timpului. De ce timpul nu se măsoară la fel în toate culturile, Editura
Humanitas, 2022
Ciprian Mihali – “Dicționar subiectiv
de cultură civică”, Editura Humanitas, 2020
Alexandru Stermin - "Călătorie în
jurul omului", Editura Humanitas, 2021
Gabriel Liiceanu - Impudoare. Despre
''eu'' va fi vorba, Editura Humanitas, 2021
Garry Kasparov - "Vine iarna. De
ce trebuie opriti Vladimir Putin si inamicii lumii libere", Editura
Litera, 2016
Justin Marozzi - "Imperii
islamice", Editura Litera, 2021
Vasile Ernu - "Născut în
URSS", Editura Polirom, 2020
David R. Hawkins -"Vindecare și
recuperare", Editura Daath, 2011
Constantin Călin - "Iarăși
Bacovia", Editura Babel, 2022
Oliver Burkeman - "4000 de
săptămâni. Time management pentru muritori", Editura Publica, 2022
Ar mai fi și "Povestiri de pe Calea Moșilor" (Adina Popescu), "Sălbaticii copii dingo" (Vasile Ernu) și..., și... dar stop, m-am oprit. Axel mă trage de șireturi 😏...
luni, decembrie 26, 2022
Inedit: Bacăul palimpsestelor urbane oglindit în planul de sistematizare a centrului oraşului (1960)
O esplanadă largă de 60 m între Palatul Administrativ şi Parcul Trandafirilor. O piaţă centrală şi un nou teatru cu o capacitate de 800 de locuri. Parcul Trandafirilor extins spre est, înglobând cu generozitate Biserica „Sfântul Nicolae”. O amplă piaţă centrală „pentru mitinguri”, la capătul nordic al axei rutiere Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti. Sunt doar câteva din propunerile existente în primul plan coerent de sistematizare postbelică a centrului Bacăului. O adevărată comoară documentară descoperită la final de an 2022, reflectând profundele transformări urbanistice ale oraşului nostru pe drumul modernizării din perioada contemporană.
Articolul „Sistematizarea
centrului oraşului Bacău” a fost publicat în numărul 4(65) din iulie-august
1960 al revistei „Arhitectura”, sub semnătura arhitectului Cl. Stănescu şi a
echipei sale de colaboratori (inginerii I. Neagu, C. Burlă, I Nicolau, C. Grünzeit,
G. Chirea şi I. Vulcan) de la Direcţia pentru Sistematizare, Arhitectură şi
Proiectarea Construcţiilor Bacău (D.S.A.P.C. Bacău). Cele patru pagini ale
articolului prezintă într-o manieră coerentă şi condensată principiile şi
propunerile de sistematizare urbană, harta teritoriului propus pentru
remodelare, planşe (perspective aeriene ale zonei, desfăşurarea frontului de
vest al străzilor N. Bălcescu – Mărăşeşti, schiţele tronsoanelor liniare cu
trei şi patru apartamente pe scară), precum şi un review aparţinând arhitectului T. Evolceanu.
Teritoriul
supus intervenţiei propriu-zise se întindea pe o suprafaţă de cca 80 ha,
generând, în viziunea proiectanţilor, construirea a 5000 de apartamente în
blocuri cu nivel P+3 şi P+4
şi cu dublă funcţionalitate
(rezidenţială şi comercială), prin amenajarea magazinelor la parterul
clădirilor de pe arterele majore. Completarea modestei zestre
edilitar-urbanistice era făcută prin construirea mai multor obiective de importanţă
citadină: un nou teatru de stat, trei cinematografe, casă de cultură, şcoală de
16 clase cu anexe (actuala Şcoală Gimnazială „Constantin Platon”), piaţă
agroalimentară, spaţii verzi, zone de promenadă, deschiderea de străzi noi,
amenajarea unor pieţe civice şi esplanade etc. Zona a fost împărţită în două
sectoare de lucru: centru – sud (proiect avizat la data publicării articolului)
şi centru – nord (variantă de studiu, aflată în lucru în 1959-1960).
Fig. 1. Planul de sistematizare a centrului oraşului (1960) - sursa:
„Arhitectura” nr. 4/1960
În opinia proiectanţilor, alegerea
clădirilor care să fie menţinute în cadrul sistematizării „nu a constituit o
problemă prea grea, dată fiind starea avansată de uzură şi insalubritate a
majorităţii fondului clădit existent”. Au fost propuse pentru a fi păstrate
clădirea Palatului Administrativ, Poşta Nr. 1, magazinul universal, hotelul
„Bistriţa”, monumentele istorice şi „câteva case mai bune, parter şi etaj, pe
strada Ada Marinescu1 şi Războieni”.
În viziunea arhitectului, principiile care au stat
la baza acestei viziuni urbanistice au fost: amplificarea axei principale
Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti cu o espanadă largă de 60 m (esplanada fiind
proiectată cu spaţiu verde cu rol de promenadă în continuarea directă a
Parcului Trandafirilor, redimensionat şi reamenajat), punerea în valoare a
clădirii Sfatului popular regional (actualul Palat Administrativ) prin crearea
unei pieţe dispuse simetric faţă de axa clădirii, crearea pieţei de mitinguri
în zona de sud a centrului, legată organic de esplanada axei centrale. În
compoziţia centrului s-a urmărit „crearea unui sistem central format din cele
două pieţe (a Teatrului şi cea pentru mitinguri” legate prin axa centrală, pe
de o parte, şi noua arteră Mihai Viteazul, pe cealaltă parte”.
Fig 2 şi 3: Perspective aeriene ale planului de sistematizare a centrului
Bacăului (zona de sud– sus, zona de nord– jos); sursa: „Arhitectura”
nr. 4/1960
Arhitectul T.
Evolceanu, în partea a două a articolului publicat în „Arhitectura”, aduce
câteva critici viziunii propuse, cu referire la crearea spaţiilor întinse din
nordul teritoriului amenajabil, soluţiile de proiectare a spaţiilor verzi,
rigiditatea tratării unor tronsoane, compactarea exagerată a unor sectoare care nu ar permite
deschiderea unor puncte de perspectivă spre est, defecte de compoziţie
semnalate la nodul de circulaţie de la sud, aşezarea neinspirată a unor blocuri
din interiorul cvartalului din sud-estul Sfatului popular ş.a.
Documentul
planificator din anul 1960 avea să sufere numeroase modificări în perioada
imediat următoare. Schiţa de
sistematizare întocmită patru ani mai târziu şi vizita lui Nicolae Ceauşescu în
Bacău (1966) au reprezentat cu siguranţă momente importante ale definitivării
ideilor de remodelare şi finalizare conceptuală a transformărilor care se
succedau deja cu repeziciune, pe măsura evoluţiei demografice a oraşului. Cu
toate acestea, planul din 1960 rămâne un adevărat reper care a marcat
direcţiile principale de amenajare pentru două decenii. Las cititorilor bucuria
de a analiza planşele acestui proiect, adevărat studiu de caz al prefacerilor
majore prin care a trecut, nu cu mult timp înainte, „inima” oraşului nostru. Trebuie
subliniat că această viziune aparține timpurilor sale, necesitând un studiu de
ansamblu la nivelul ideilor urbanistice care au marcat mijlocul secolului XX. Istoria
cotrafactuală are acum rol de exerciţiu şi de necesare aduceri aminte. Rămân,
în funcție de cheile de lectură ale cititorului, aprecieri, nostalgii, greșeli,
reproșuri, amintiri, provocări... Dincolo de acestea, printre palimpseste
urbane2, ne purtăm paşii prin fizionomiile prezentului, punct de
plecare pentru urbanismul viitorului, care poate oferi soluții viabile de a remodela
din nou centrul, păstrând ceea ce a rămas bun, dar şi imaginând altfel de
spaţii urbane...
La
final, în loc de concluzie, readuc în atenţie un pasaj al scriitorului Eugen
Uricaru, „augmentat” cu o fotografie din colecţia fotoreporterului Ioan Bâşcă:
Geografia Centrului s-a modificat
destul de abrupt. Multă vreme a rămas neschimbat, aidoma perioadei interbelice.
Primul semn de schimbare l-a dat construcţia primului Magazin Universal, lângă
teatru. A fost un eveniment revoluţionar în sensul perturbator al curgerii
timpului. Chiar ideea de a ridica o construcţie într-un loc ce părea destinat
pe vecie promenadei a însemnat un şoc pentru cei care vedeau în plimbarea pe
Centru măsura prestigiului ori a trecerii timpului. (...) Creşterea subită a
populaţiei, datorită industrializării galopante, a făcut ca numărul
necunoscuţilor să-l întreacă cu mult pe cel al cunoscuţilor. Prin această
soluţie statistică, magia Centrului s-a vaporizat. Nimeni şi nimic nu-i va mai
restitui puterea hipnotică şi eficienţa socială. Atunci când Centrul a
dispărut, Bacăul s-a transformat din târg în oraş. Târgoveţii dispăruseră cam
cu un deceniu mai devreme, dar nimeni nu băgase de seamă din cauza vrajei
Centrului. Cum şi ea s-a risipit, oraşul a fost ocupat de oameni noi. Lumea
aştepta cu strângere de inimă apariţia omului nou. (Eugen
Uricaru – Centrul, în suplimentul
lunar de cultură „Meridian 27”, nr.6/2006)
Note: 1 astăzi îngobată în strada Războieni.
2 pentru băcăuanii mai tineri, câteva ancore
temporale ale sistematizării centrului Bacăului pot fi de ajutor în cronologia
prefacerilor urbanistice: 1959 -
primul centru comercial (Magazinul „Universal”, ulterior „Bacăul” - foto) 1965
- Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul „Bistriţa”, 1970 - Hotelul „Decebal”, 1971
- dezvelirea statuii poetului George Bacovia, 1975 - complexul comercial „Luceafărul”, 1980
- Hotelul „Moldova”.
joi, decembrie 22, 2022
Palimpseste urbane: omagiu profesoarei Maria Fulgeanu-Sturdza, primul director al Școlii Normale de Fete din Bacău
Cunosc mulţi băcăuani pasionaţi, dar mulţi îşi pierd pe parcurs roadele muncii. Cunosc mulţi băcăuani competenţi şi altruişti, dar care li s-a făcut lehamite de modul în care se zideşte piramida actuală a valorilor. Cunosc mulţi băcăuani care şi-ar dori să facă ceva pentru comunitate, dar au fost refuzaţi sau duşi cu vorba de sistem. Cunosc mulţi colecţionari de valori materiale şi imateriale, dar care şi le păstrează pentru propria vanitate în turnul lor de fildeş. Cunosc mulţi experţi, dar expertiza lor se rezumă la articole academice sau îndărătnice luări de poziţie la conferinţe/ şedinţe/şuete. Cunosc mulţi băcăuani care sunt atotcunoscători, dar orizontul lor se afundă tot mai mult în ridicări de umeri. Cunosc mulţi băcăuani care încercă să iasă din cercuri strâmte, dar îi tot opreşte ceva: comoditatea, funcţia, determinarea, spleen-ul sau câte şi mai câte. Cunosc mulţi băcăuani care întorc banul cu lopata, dar nu ar da pentru comunitatea lor un singur leu. Cunosc mulţi băcăuani cu influenţă mai mică sau mai mare, dar care nu mişcă un deget dincolo de interesul personal. Cunosc mulţi băcăuani care iau taurul în coarne, dar în secunda următoare devin mieluşei. Cunosc mulţi băcăuani care ţin la spiritul locului, dar care şi-au pierdut încetul cu încetul aplombul...
Cunosc însă
puţini băcăuani ca cei de mai sus, care nu au nevoie în caracterizare de
conjuncţia „dar”. Printre ei, cu totul aparte, un băcăuan clădeşte zi de zi
printre palimpsestele urbei: Mihai Ceucă.
Detalii: Omagiu profesoarei Maria Fulgeanu-Sturdza, la 140 de ani de la naștere
sâmbătă, septembrie 24, 2022
Aici, în provincie...
"Aici, în
provincie, viața se scurge monoton. E destul ca să trăiești o zi, să-ți
închipui cum se vor desfășura toate celelalte până la sfârșitul vieții tale.
Asta într-adevăr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Dacă aș avea bani
mulți, aș chema toți poeții lumii în jurul meu și am schimba astfel rostul
vieții. Pe când așa, mă mulțumesc cu tăcerea.”
George Bacovia (17 sept 1881- ∞)
joi, septembrie 22, 2022
Spiritul locului bacovian: "Iorgu" by Adrian Jicu
Am devorat-o pe loc. Îmbinând exemplar realitatea cu ficțiunea, creând o atmosferă de epocă plină de culoare și nerv, "Iorgu" își atinge ușor scopul: să te îndrăgostești iremediabil de Bacovia. Un must-have pentru biblioteca oricărui cititor care scrutează îngândurat printre coordonatele sale spațio-temporale...
Detalii în cronica prof. Bogdan Creţu din "Observator cultural" - click aici.miercuri, septembrie 21, 2022
Și iată, ne-a surprins seara...
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc o mulțime de
ani,
Și zgomotele zilei,
Și tăcerea nopții...
(...)
Și iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Că de atâtea ori.
Povești...
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Și, iată, ne-a surprins
seara,
Peste zi nefiind nimic.
duminică, septembrie 18, 2022
Pro urbe
Un oraș nu trăiește numai prin patrimoniul zidit. Un oraș respiră și prin patrimoniul ziditor, prin oamenii săi care încheagă o idee, deschid trasee, aduc la lumină trăiri și moșteniri, construiesc și reconstruiesc in situ, cred, speră... Astăzi, în oaza verde a Casei Bacovia, m-am bucurat enorm, printre mulți, mulți băcăuani care au rezonat din inimă pentru Bacău. Din când în când, asemenea momente sunt mai mult decât necesare, pentru a mai disipa din negura plumburie, șablon mult prea des invocat de cei care, spre neșansa lor, nu reușesc să-și aproprie identitatea și spiritul locului. Felicitări din toată inima profesorilor Constantin Călin și Adrian Jicu!
vineri, septembrie 16, 2022
Vasile Ernu la BacFest 2022
O excelentă (și foarte agreabilă) pledoarie pentru carte, istorie și istorii recente, pentru George Bacovia și spirit adolescentin!
Scriitorul Vasile Ernu, BAC
– FEST – Festivalul Național „George Bacovia”, 16 septembrie 2022.
luni, august 01, 2022
Ce poți vizita în Bacău: harta atracțiilor turistice
Fără a avea vocație turistică, municipiul Bacău și împrejurimile sale dețin destule obiective care pot face reușit un sejur/city break. Diversitatea tipurilor de turism din zonă creează un cadru fertil pentru "evadări" urbane și periurbane care vor oferi turiștilor modalităti agreabile de petrecere a timpului liber.
Harta propusă (autori: prof. George Gaman și prof. Lucian Șerban), fără a fi exhaustivă, prin caracterul intuitiv și selecția elementelor de conținut, se dorește a fi un instrument util tuturor celor care vor să facă un pas în plus pentru cunoaștere, relaxare și (re)întâlnire cu natura și spiritul locurilor din centrul Moldovei.
luni, ianuarie 31, 2022
Pilula de urbanism (18): Oraşul ca un furnicar?
"E nevoie de monumente în cetăţile construite de oameni, altminteri care ar mai fi deosebirea între un oraş şi un furnicar?"
Victor Hugo
duminică, ianuarie 30, 2022
La joie de vivre
Undeva, la periferia centrului. Un arcuș tineresc încarcă atmosfera bacoviană. Nimic deosebit, la urma urmei, pentru un un oraș considerat de rang superior, cel puțin la nivelul decupajului național.Totuși ceva aparte alungă futilitatea unei zile obișnuite, fie ea și de început de week-end. Sutele de aprecieri pentru instantaneul citadin, încărcat pe Facebook (simplă înregistrare video, fără nicio valență artistică a videografului), ar putea surprinde. Comentariile, la fel, unele dintre ele neputând localiza propriul oraș...Un simplu arcuș poate schimba un crâmpei de zi, o stare de spirit, o banală ieșire citadină între punctele A si B, o stradă... Un simplu exemplu care arată că totuși orașul ăsta nu e chiar inert. Din spatele ecranelor, orașul vibrează. Are nevoie de sociabilitate. Jinduiește după puls, evadare, culoare și interacțiune în spațiile publice, în interstiții. Oamenii vor momente informale, evadări, rupturi ale banalului, dislocări ale plumbului din picioare și din gândire. Un oraș are o fantastică capacitate de regenerare... Istoria urbanismului certifică acest lucru. Singura problemă este să-i oferim, măcar din când în când, un câmp fertil. Pentru ca noi, vremelnici călători prin facerea și prefacerea unei urbe, să ne bucurăm, precum efemeridele, de o zi luminoasă...
"Un oraş bun este ca o petrecere bună. Oamenii stau mai mult pentru că se simt bine", ne spune foarte plastic, dar perfect adevărat Jan Gehl în "Cities for People" (2010). Ce trăsături ar trebui să îndeplinească oraşul pentru a ajunge la acest statut? Să fie vivace, sigur, durabil şi sănătos. Noi pe unde ne aflăm, în acest cvasigeneralizat declin demografic, economic, identitar, moral? Greu de cuantificat. Buimaci, pe sunet de vioară, ridicăm mirați privirea din pământ: "Ce frumos!" Apoi continuăm să zapăm pe ecranele noastre, admirând imagini cu orașe de aiurea...vineri, ianuarie 07, 2022
duminică, octombrie 24, 2021
"Şi spune-mi de ce-i toamnă / Şi frunza de ce pică..."
"Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geamul din faţa casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, şi, dacă nu sunt toţi la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare."
George Bacovia
sâmbătă, octombrie 16, 2021
O bijuterie pierdută: Biserica Amenească din Bacău
Mă uit la coperta primei reditări (2006) a
"Bacăului de la 1850-1900". Acel joc de puzzle generat digital -
combinație de speranță și revoltă - devine acum, în sfârșit, grație
neobositului explorator Ceuca Mihai , o imagine vie și clară a unui trecut
obscur și luminos totodată, prin contradictoriul său...Mulțumesc, mulțumim,
domnule inginer !
miercuri, septembrie 08, 2021
Genius loci
Un instantaneu pentru ceea ce înseamnă dăruirea pentru memoria* si spiritul urbei, pentru regenerarea palimpsestelor Bacăului. Un gest nobil, un gest de suflet, un exemplu: Mihai Ceucă. Mai multe veți afla, cu siguranță, de la domnia sa, cu aceeași modestie ireală pentru aceste vremuri...
* "Bacăul aşa cum se prezintă astăzi,
este creaţia lui Leon Sackelary şi tot ce-i poate da un aspect mai occidental
şi civilizat, de la dânsul porneşte şi sub primariatul lui s-au realizat cele
mai importante lucrări edilitare: lumină electrică, apă, canalizare etc. Leon
Sachellary a fost figura cea mai proeminentă a Bacăului, înzestrat cu nobleţe
de caracter, inteligenţă superioară, talent, energie rară şi cinste fără
prihană” (Grigore Grigorovici - Bacăul din trecut și de azi, 1933)
Detalii aici: Mormântul uitat al primarului care a introdus electricitatea în Bacău