Genius loci: Ioan M. Grigoriu - "O istorie a oraşului Bacău (1928)"

O superbă declaraţie de dragoste adusă Bacăului. O invitaţie pentru necesare aduceri aminte. O privire spre înapoi pentru un oraş care trebuie să meargă inainte. O carte de bibliotecă pentru toţi cei care îşi iubesc cu adevărat urbea. Un palimpsest pentru genius loci.

„Aşa cum e, vara te umpli de jos până sus de praf. Şi toamna şi primăvara înoţi în noroi, mi-e scump, căci aici trăiesc, am simţit bucuriile, dar şi necazurile pentru prima oară. Datoria mea şi a oricărui băcăuan este să-i cunoaştem trecutul şi prezentul şi să-l ajutăm întotdeauana cu mijloacele noastre, oricât de slabe ar fi acestea.” (Ioan M. Grigoriu – O istorie a oraşului Bacău. Monografie 1928, Editura Babel Bacău, 2017)

Lansarea monografiei a avut loc aseară la Biblioteca Judeţeană "Costache Sturdza"

Luat de-a oraşului sfadă...

"Luat de-a oraşului sfadă,

Uitasem că toamna venea."

Noutăţi editoriale de excepţie: Bacău, urbea cu parfum de epocă

   Salut cu mare bucurie proaspăta apariţie editorială a domnului inginer Mihai Ceucă, rod al pasiunii de o viaţă pentru ceea ce înseamnă spiritul viu al unui oraş. "După 50 de ani de pasiune materializată în colecția de cărți poștale ilustrate cu imagini din orașul și județul Bacău, trăiesc bucuria de a oferi și concitadinilor mei aceste imagini. Răsfoind albumul al cărui „miros de cerneală tipografică proaspăt imprimată” mă îmbată, mă gândesc atât la vărstnicii cât și la tinerii potențiali cititori care, sper, vor lăcrima unii cu nostalgie, alții cu uimire." (ing. Mihai Ceucă)

Bacăul la past tense

     Mai ţineţi minte serialul "Viitorul începe azi" (titlu original: "Early Edition"), în care personajul principal primea în fiecare dimineaţă ziarul cu ştirile de a doua zi? Cum la mine nu a funcţionat strategia, am apelat la modul Past Tense, versiunea North city, cu update săptămânal. Că nu degeaba stau eu prin acea zonă a oraşului...

Bacăul de altădată...în ore libere

    Bucuria de a vedea elementele precursoare primei monografii băcăuane, "Bacăul de la 1850-1900", aparţinând, după cum bine ştiţi de acum, lui Costache Radu. Lucrarea a aparut iniţial sub forma unei suite de însemnări publicate în revista „În ore libere (Litere, ştiinţe, arte. Cronica Bacăului)” - v. foto -  pe parcursul celor opt numere de existenţă (noiembrie 1904 - mai 1905 şi ianuarie 1906). Aceste articole vor fi înmănuncheate într-un volum de sine stătător la Tipografia "Margulius” în anul 1906.

Sursa documentelor: Direcţia Judeţeană Bacău a Arhivelor Naţionale.
 Mulţumiri domnului inginer Mihai Ceucă pentru bucuria de a împărtăşi cu noi o filă nou descoperită din istoria urbanistică a Bacăului.

Surprize la Târgul Regional de Turism

    Surpriză plăcută la Târgul Regional de Turism "Vacanţa", organizat în acest week-end la Centrul de Afaceri Bacău: o nouă lucrare de promovare  a judeţului, intitulată "Obiective turistice băcăuane şi valorificarea lor europeană", apariţie editorială coordonată de prof. univ. dr. Doina Cmeciu. Calitate grafică deosebită, 180 de pagini în care regăsim o parte semnificativă a patrimoniului local. Subsemnatul a avut surpriza descoperirii unor fotografii personale, oferite pro bono cu mai mulţi ani în urmă pentru a ajuta la completarea fototecii judeţului. Deh, bucuria fotografului amator, aşa că să-mi fie iertată lauda de sine...

Blogger băcăuan în topul SuperBlog 2015

Un blog băcăuan a ocupat un onorant loc 8 la cea de a XI-a ediţie a concursului naţional SuperBlog2015, din peste 150 de concurenţi care au avut de înfruntat numeroase cerinţe pentru a aduna punct cu punct în clasamentul final. Avizaţii ştiu deja că acest blog neinspiraţional băcăuan nu este la prima ispravă. Îmi este clar că nu e nevoie să arunci cu noroi în stânga şi în dreapta pentru a ieşi în evidenţă cu orice preţ în mărunte şi meschine blogosfere. Pentru a avea un tablou complet, vă invit să citiţi şi BLOG D'AGATHA, aparţinând aceluiaşi blogger. Despre cine este vorba? Misterul ni-l dezvăluie chiar persoana în cauză: „Nu știu dacă aș putea spune eu exact cine sunt. Poate descoperă cei care caută…Sunt suma lucrurilor găsite aici. Sunt o adunătură de sentimente și cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite. Multă vreme am crezut că sunt o… non-identitate. Apoi mi-am tratat amnezia, refăcând procesul invers. Cert este că sunt o rusalie și o sânziană, născută „de ziua mea”, cu visuri, dorințe, speranțe, cu bucurii și tristeți, cu bune și cu rele.” Ei?

Oraşul dilemelor cotidiene

      „Cutia asta de beton, aşa cum o numesc miturile urbane, e o ridicătură în pătura de ciment pe care noi am construit-o. Asta îmi aminteşte de cînd eram mică şi patul în care dormeam mi se părea imens, iar atunci cînd voiam să mă ascund, mă băgam sub pătură, iar corpul meu făcea ca ea să semene cu un cort. Totul e conectat şi compact, cu mici denivelări, ceea ce mă face să visez că stau sub aceeaşi membrană imensă cu toate babele, casnicele, copiii care au învăţat să se joace singuri în faţa blocului, cu parcările subterane, cu scriitorii…”

       Un savuros articol din ultimul număr al revistei Dilema veche, număr dedicat oraşului şi problemelor legate de această construcţie umană atât de greu de îmblânzit. Despre cultura locuirii, vecinătăţile urbane băcăuane şi reverberaţiile urbanismului socialist, sub peniţa sprinţară a artistului vrăncean Geo Barcan- click aici.  

      P.S.: Geo, nu-i aşa că te vei face arhitect sau urbanist? Oraşul ar avea o mare şansă...

Europa în teste!

   Europa, „leagănul civilizației și al democrației msondiale”, spațiul celei mai moderne construcții politico-economice de pe glob, Uniunea Europeană, dar, în același timp, continentul diversității și al multiculturalității este, pentru geografi, o permanentă sursă de căutări, de provocări și de inspirație. Chiar dacă incomparabil mai mic decât celelalte continente, uscatul dintre Atlantic, Mediterana și Munții Ural se ridică, prin superlativele sale economico-demografice, prin tradiția culturală multimilenară, prin caracteristicile fizico-geografice și prin artactivitatea turistică mult deasupra „suratelor” sale. De aceea, a cunoaște Europa din punct de vedere geografic este, astăzi, sinonim cu a înțelege fenomenele globale. Este și dezideratul cu care au pornit la drum autorii acestui volum, elaborând itemi care stimulează creativitatea elevilor, aceștia fiind puși în situația operaționalizării gândirii, pornind de simplu la complex, și a esențializării răspunsurilor pe baza utilizării unor exemple de bune practici din orizontul local.

    Lucrarea „Teste de geografie pentru gimnaziu. Clasa a VI-a” reprezintă un adevărat suport de instruire, menit să ofere utilizatorilor săi (elevi și cadre didactice) un sprijin real în asimilarea conținuturilor propuse de programa școlară în vigoare și în dezvoltarea de competențe. Lucrarea este concepută pe baza competențelor generale și specifice din Curriculum național, aducând elemente de noutate în ceea ce privește tehnologia de elaborare procedurală a itemilor și a cerințelor acestora, pornind de la respectarea particularităților de vârstă a elevilor.

     Față de metodele clasice de evaluare la disciplina Geografia Europei, care în multe cazuri făceau apel doar la memorarea și la reproducerea unor termeni și concepte noi, elementele de tehnologie a evaluării moderne a cunoștințelor și a abilităților practice sunt, în cazul lucrării de față, armonios îmbinate cu modelele tradiționaliste, pe alocuri doar teoretice, dar specifice conținuturilor studiate.

    Testele respectă structura programei școlare și cuprind următoarele capitole: Test inițial, Europa – caracterizare fizico-geografică, Europa – caracterizare generală economico-demografică, Regiuni și țări, Europa Centală, Europa de Sud (Mediteraneeană), Europa de Est, Europa de Vest (Atlantică), Europa de Nord, Test sumativ.

Fiecare unitate de învățare are, în deschidere, o sinteză care esențializează informațiile teoretice referitoare la fenomenele geografice din spațiul respectiv, în continuare fiind proiectați itemi care valorizează gândirea critică, comparația, problematizarea, eseul structurat sau liber, schemele logice sau elementele de joc didactic (aritmogrif), abordări comparative privite prin prisma diferențierilor geografice regioanle. Toate aceste elemente de evaluare moderne conferă lucrării și un important prag analitic pentru formarea unor competențe superioare prin evaluarea conținuturilor școlare.

Fiecare test, care este proiectat pe două pagini, este însoțit de un sugestiv și util suport grafic și cartografic, menit să ofere utilizatorilor o gamă cât mai largă de situații-problemă. Ilustrațiile, fie că este vorba de hărți mute, de hărți fizice sau politice, de fotografii, scheme sau grafice (de tipul climogramelor, piramidelor de vârstă, graficelor procentuale etc.) sunt clare, atractive, în conformitate cu nivelul de vârstă și de înțelegere al elevilor, fiind un real suport în evaluarea corectă a acestora.

     Lucrarea este recomandată cadrelor didactice și elevilor, fiind deosebit de utilă inclusiv pentru elevii care participă la concursurile geografice specifice vârstei lor, cu atât mai mult cu cât volumul de față face parte dintr-o serie de patru titluri, menite să acopere cei patru ani de studiu ai geografiei, în gimnaziu.

Bacăul sub parastasul unor vremi...

O cutremurătoare rememorare a fracturii prin care Bacăul deceniilor comuniste va disloca, mai timid la început, fără menajamente în cel mai scurt timp, ultimele trăiri  citadine ale târgului interbelic. O pagină care a meritat transcrisă din preţiosul volum al regretatului Paul Grigoriu, Anatomia unei străzi, volum mult prea greu accesibil publicului băcăuan, datorită tirajului limitat de la momentul publicării (1992, Casa editorială Odeon, Bucureşti). Drama unei străzi (strada Armenească, astăzi  Ioniţă Sandu Sturza), disoluţia unei epoci, care, cel puţin ca fior literar, îmi aduce aminte deopotrivă de Liviu Rebreaunu şi de Marin Preda…

"Toată lumea ştie, oricât ar părea de paradoxal acest lucru, atunci când vrei să ridici o construcţie, trebuie, mai întâi, să sapi. Este exact ceea ce s-au apucat să facă câteva zeci de muncitori pe şantierul nou înfiinţat. Au început cu curtea bisericii. Pământ şi iar pământ, negru, untos, care lua apoi, în camioane drumul exilului. Lăsând în urma lui un regret cât o groapă mare şi adâncă ce, după o aranjare prealabilă, avea să primească botezul betonului...Astea se petreceau deci în coasta dinspre stradă a bisericii.În coasta cealaltă se găsea, vă spuneam, cimitirul. Nu ştiu ce a fost exact, poate o reţinere temătoare a constructorilor: acolo, săpăturile au început mai târziu, mult mai târziu, ne gândeam chiar că au abandonat ideea. De partea cealaltă, blocul, în formă de L, era gata „la roşu”, iar aici, printre morminte uitate, nu se petrecuse mai nimic. Existau, e drept, câteva stive ameninţătoare de scânduri proaspăt geluite, dar atât...Până când...

„Ne scot morţii din pământ, domnule profesor, veniţi degrabă, trebuie făcut ceva!” „Ah! Pas ça! Je ne l`aurais jamais cru! Les vandales!”

Manuchian, băcanul, şi generalul Macoviţă, palizi amândoi ca sfânta indignare, se răstesc aproape la tata, nu-i mai lasă nici o ieşire, aici nu mai e vorba de nişte arbori nenorociţi, ci de rădăcinile - de os – ale comunităţii. Tata simte că nu e cazul să mai spună ceva şi pleacă tăcut, flancat de cei doi, să constate dezastrul. Ajung, E acolo toată lumea. Şi coana Repsimé, şi inginerul Risakievici, chiar şi Gollav...Iacobaş, fratele avocatului, îşi agită disperat braţele şi nu reuşeşte să articuleze nici o vorbă, deşi, sînt sigur, limba îi e încărcată de blesteme. Cimitirul, fostul, definitiv fostul cimitir, e o prăpastie hâdă. Muncitorii, absenţi acum, o decenţă absolut firească i-a alungat de acolo, au strâns într-un colţ, la umbra ultimului prun rămas în picioare, osemintele pe care le-au scos din măruntaiele ţărânei.

            Un femur, o tigvă resemnată şi ştirbă, sute de falange, coaste, omoplaţi, bucăţi putrezite de lemn, câteva tichii de catifea miraculos conservate, păr, şuviţe de toate culorile, albe mai ales. Nu vorbeşte nimeni. Ce să spui, cui să spui? Ce să faci, cum sp faci?

            Cineva, nu mai ştiu cine, amintirea este oarbă, a adus din biserică lumânări. Fiecare primeşte câte una. Chiar şi noi, cei mici. Le-am aprins, când oare, unul de la celălalt şi le-am înfipt, ca la poruncă, în pământul răvăşit. Mă apropii ca un somnambul de tata. Am, pentru prima oară în viaţă, conştiinţa dureroasă a sângelui care-mi curge în vine. Iau mâna tatei: e rece şi indiferentă, ca de gheaţă. Mi-e frică, mă doare ceva, oare ce, îmi trebuie mâna asta, o strâng, o las, o apuc din nou. Cât vom fi rămas acolo, privind fantomele trecutului nostru, nu ştiu. După cum bu-mi mai revine în minte nici cine a dat semnalul de plecare, dacă, cumva, acest semnal a fost dat de cineva. Drumul de la eternitate până acasă a durat, decă-mi îngăduiţi acest joc de cuvinte macabru în situaţia de faţă, o veşnicie. Mama ne aştepta la poartă, cu obrajii brăzdaţi de grijă. În ziua aceea,  în mod cu totul excepţional, aveam mâncare. Două feluri: borş de găină şi, evident, pilaf. Aveam şi desert: nişte struguri roşii şi, probabil, foarte dulci. Tata s-a aşezat. Ne-am aşezat şi noi.

            „Ăsta, măi femeie, e parastasul unor vremi”

    S-a ridicat, apoi. L-am urmat. Mama, eu, soră-mea, frate-meu. Ăştia doi, fără să ştie de ce: erau prea mici. Ne-am înghesuit pe banca de sub măr...

Târziu, foarte târziu, s-a auzit, ca un geamăt neputincios, un zvon de clopot. Îl cunoşteam prea bine: era al bisericii armeneşti. Când s-a potolit, nu ştiu. Pobabil atunci când trupul firav Iacobaş, spânzurat de frânghia lui, a încetat să mai zvâcnească. ..

            Presupun că tata a intuit clipa aceea. Şi a cinstit-o cum a putut el mai bine, cu o lacrimă fierbinte şi sărată din care am sorbit şi eu, şi poate, şi alţii, povestea asta..."

Pentru o mai bună încadrare spaţio-temporală, vă invit să lecturaţi studiul Enigmatica Biserica Armenească din Bacău, publicat de domnul Mihai Ceucă în Addenda Monografiilor. 

Un hap amar: cultura

     Cele două slide-uri aparţin unui recent studiu privitor la consumul cultural din municipiul Iaşi, în contextul depunerii candidaturii pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Atitudinile, percepţiile şi practicile de consum cultural au fost cuantificate prin aplicarea unui sondaj de opinie la un eşantion reprezentativ de 1000 de ieşeni. Mă întreb: să încercăm ceva asemănător pentru Bacău? Nu de alta, dar am senzaţia că rezultatele ar putea fi halucinante....

Vezi şi: Iaşii consumului cultural, Consumul cultural: Iaşi versus Cluj Napoca

Bacăul turistic

       Am fost în trecere pe la Târgul Regional de Turism "Vacanţa". Să fi fost prea dimineaţă pentru această primă zi deschisă publicului, căci am avut impresia că anul acesta interesul a fost mai scăzut, comparativ cu 2014. M-a bucurat însă prezenţa mult mai percutantă a actorilor locali din domeniul turismului, care par a înţelege în sfârşit vechea zicală cu reclama şi sufletul comerţului. Nu pot trece cu vederea şi câteva interesante broşuri de promovare a patrimoniului turistic băcăuan, care au fost lansate cu prilejul acestui eveniment: „Staţiunile băcăuane, oaze de sănătate şi relaxare pentru toate anotimpurile. Slănic-Moldova şi Târgu-Ocna, staţiuni turistice de interes naţional” şi „Pârtia de schi Nemira Slănic-Moldova”, editate de Serviciul Public Judeţean pentru Promovarea Turismului şi Coordonarea Activităţii de Salvamont, în colaborare cu specialişti recunoscuţi (prof. Corneliu Stoica, Romulus Dan Busnea, Gheorghe Coşa ş.a.). Acelaşi fapt pozitiv al abordării interdisciplinare l-am putut remarca şi în alte două lucrări care au completat fondul de promovare al  judeţului Bacău: „Satul băcăuan, ca valoare culturală” şi „Identitate europeană prin muzee săteşti”. Încet dar sigur, Bacăul începe să demonstreze că are obiective de interes naţional şi că nu este doar o zonă de tranzit spre clasicele destinaţii turistice din vecinătate.

        Excelentă ideea de a readuce în atenţia marelul public legenda Nemirei, care s-ar putea constitui într-un punct de plecare viabil pentru noi faţete tematice ale promovării Perlei Moldovei. Vă las însă să descoperiţi singuri tulburătoarea poveste a unui tărâm al frumuseţii, „născut din suferinţă şi iubire”…

Ecouri de la acest eveniment - aici

Veriga lipsă

     După aproape două decenii de hiatus identitar la nivel publicistic, Bacăul îşi recuperează treptat istoria şi evoluţia urbanistică, într-o încercare de renaştere a spiritului locului. Anul 2014 a fost, din acest punct de vedere, unul extrem de profitabil: la începutul acestui an, domnul inginer Mihai Ceucă ne-a pus la dispoziţie, cu un superb altruism, întreaga colecţie de cărţi poştale ilustrate a Bacăului de secol XIX – început de secol XX, prin proiectul multimedia „Urbea cu parfum de epocă”. Acum, la final de an, domnul Ioan Bâşcă spulberă paradoxul unor decenii pe cât de apropiate temporal, pe atât de puţin cunoscute imagistic, oferind generaţiilor tinere acea verigă lipsă din lanţul evolutiv al unui oraş care îşi revendică dreptul la un destin mai presus de clişee bacoviene. Suntem astăzi în faţa unui veritabil eveniment editorial cu valoare patrimonială, documentară şi de o mare încărcătură afectivă. Aparţin unei generaţii crescute în spiritul prefacerilor urbanistice, în care rămăşiţele trecutului păreau iremediabil condamnate la uitare, fizionomii indezirabile şi vetuste pentru tânărul citadin. Acum putem călători în timp, încercând să descifrăm analitic, palimpsestele oraşului şi totodată palimpsestele unui spirit urban „cu cheia la gât”.

       Îi mulţumesc domnul Bâşcă pentru acest superb cadou oferit nouă, tuturor băcăuanilor de la mic la mare. Îl felicit pentru extraordinarul gest venit în sprijinul recuperării, valorizării şi promovării patrimoniului nostru identitar, în faţa căruia nu pot decât să mă înclin…şi totodată să sper că vom mai avea parte cât de curând de o nouă deschidere a robinetului clepsidrei. Bacăul are nevoie în continuare de aproprierea sentimentului subconştient al duratei şi al istoriei sale urbanistice.

Clepsidra cu robinet: Bacău. Instantanee regizate

„Ce găsim în albumul lui Ioan Bâşcă: de pildă, oameni (surprinşi în comportamente sociale), clădiri („pozate” în diferite stadii ale „facerii”), parcuri, pieţe, străzi, vitrine, firme, instituţii etc. Şi peste toţi şi toate, „încremenirea” istoriei, „umbra” celor nevăzute, ale obiectelor intuite…Cât putem zice că, deşi dă iluzia vieţii, albumul lui Ioan Bîşcă, aşteptat de băcăuani, interesează mai ales printr-o obiectivitate ce ocultează nesfârşita iubire a fotografului nostru pentru Bacău. Bacăul din idee şi Bacăul din sentiment…” (Gh. Iorga)

Detalii:

Eveniment: Fiţi pregătiţi pentru o incursiune în Bacăul de altădată!

“Bacau, instantanee regizate”, un remember fotografic oferit de Editura "Deşteptarea"

Eveniment: Fiţi pregătiţi pentru o incursiune în Bacăul de altădată!

      Paradoxal, graţie unor băcăuani pasionaţi de cartofilie (Mihai Ceucă, Romeo Mărăndici), avem acum mai multe imagini de arhivă cu oraşul antebelic decât cu cel transformat de regimul comunist. Cenzura draconică şi raritatea instrumentarului fotografic au lucrat atât de bine, încât, cu excepţia clasicelor imortalizări ale şedinţelor de partid sau ale momentelor regizate pentru înălţarea socialismului spre cele mai înalte culmi, nu dispunem de prea multe imagini cu transformările edilitar-urbanistice din deceniile 5-8. Vladimir Lucavetchi, prin documentarul Bacăul de altădată, a reuşit să închege acum câţiva ani, din puţinul rămas, o moştenire imagistică excepţională pentru necesare aduceri aminte ale unui trecut obscur şi luminos totodată, prin contradictoriul lor. Iată însă că vom avea parte în curând de o mare surpriză editorială. Ioan Bâşcă, cunoscut fotoreporter băcăuan, a finalizat un proiect de suflet, rod al unei susţinute activităţi de cercetare a arhivelor fotografice rămase din timpul ziarului „Steagul Roşu”. Peste 200 de pagini de album, inspirat intitulat „Bacău. Instantanee regizate”, sunt aproape gata să ne poarte într-un alt timp, în care Bacăul se reconfigura din temelii. Am avut în acest week-end şansa de a călători preţ de câteva zeci de minute prin fizionomii urbane dispărute sau transformate dramatic, cu ajutorul unor imagini inedite, necunoscute sau chiar nepublicate, rămase prin clişeele negativelor fotografice. Însoţite de informaţii sintetice şi organizate sub formă evolutivă (oraşul de ieri faţă în faţă cu oraşul contemporan), paginile albumului domnului Bâşcă impresionează prin valoarea documentară. Ele condensează multe din trăirile spaţiile noastre citadine, faţă de care cei mici rămân plini de uimire iar cei trecuţi de vârsta tinereţii vor simţi fiorul recunoaşterii unor locuri deşirate în subconştient. În acest fel, instantaneele băcăuane se constituie într-o veritabilă „verigă lipsă” imagistică a evoluţiei recente a oraşului, lucrare care nu ar trebui să lipsească din biblioteca cu palimpseste a oraşului de pe Bistriţa…

      P.S: din câte am înţeles, lucrarea va apărea în prima jumătate a lunii decembrie, în cadrul unor manifestări mai ample, prilejuite de sărbătorirea a 25 de ani de viaţă a cotidianului „Deşteptarea”

    În exclusivitate pentru cititorii deferlărilor, oferim două fotografii inedite din viitorul album, puse la dispoziţie prin amabilitatea domnului Ioan Bâşcă. 

Eveniment editorial: Sadegh Hedayat - "Îngropat de viu"

       De foarte mult timp nu am mai văzut Teatrul Municipal „Bacovia” atât de plin ca în această seară. Spectacolul cărţii, inclus de această dată în programul Simpozionului Naţional de Estetică (manifestare băcăuană de tradiţie, ajunsă la cea de a XX-a ediţie), a oferit un eveniment editorial de excepţie: lansarea volumului „Îngropat de viu”, aparţinând lui Sadegh Hedayat, cel mai cunoscut scriitor iranian modern. Cartea a apărut la Editura „Polirom” Iaşi, în traducerea din limba persană a profesorului Gheorghi Iorga, reputat exeget al operei poetului şi prozatorului iranian.

Fascinantul Baikal, mai aproape de băcăuani

     Recent apărută la Editura CD Press, lucrarea ”Baikal, un ochi adânc, albastru” (autor: Ionuț Popa, redactor-șef la îndrăgita revistă ”Terra Magazin” și oneștean la obârșie!), va ajunge și pe meleagurile băcăuane. Lansarea cărții va avea loc la Onești (marți, 28 ianuarie, Muzeul de Istorie) și Moinești (miercuri, 29 ianuarie, Biblioteca Municipală), într-un eveniment publicistic complex (expoziție de fotografie, prezentare multimedia, lansare de carte) care nu ar trebui ratat de toți cei care iubesc să călătorească, să experimenteze, să viseze, să exploreze, fie și cu ochii minții.. O prezentare video este disponibilă aici.

   ”Dincolo de istoria recentă, Rusia are, cel puțin din punct de vedere geografic, multe, foarte multe de arătat! Această carte nu încearcă să cosmetizeze nimic din realitate, fiind un demers obiectiv şi lucid de prezentare, fără preconcepţii, care reușește să îmbine extrem de echilibrat informaţia exactă (culturală, geografică, istorică) și impresiile sau trăirile autorului. De la Sankt Petersburg și Moscova, pe „Drumul de Fier al Siberiei” cu celebrul tren Transsiberian până la Irkutsk și pe Insula Olkhon din mijlocul lacului Baikal, cititorul participă la o aventură plină de inedit și umor, care creionează o față mai puțin cunoscută a „balșoaiei” măicuțe Rusia! Totuși, această carte nu este o simplă înşiruire de întâmplări, un simplu jurnal de bord. Este o călătorie care adaugă noi experienţe, dar le lămureşte şi pe cele vechi, găsind şi potenţând conexiuni nebănuite.”

Eveniment cultural: Dan Petrușcă ne aduce ”Semne din cărți”

Mâine, începând cu ora 17, Centrul Internațional de Cultură ”George Apostu”  va fi gazdă primitoare pentru o nouă seară a prieteniei, sub egida generoasă a programului “Spectacolul cărții”. De această dată, în centrul atenției se va afla cel mai recent volum al poetului Dan Petrușcă, intitulat “Semne din cărți. Simptome, neliniști, paradoxuri, deriziuni”. Prezentarea lucrării aparține istoricului și criticului literar Constantin Călin și a lectorului. univ. dr. Adrian Jicu, urmată fiind de un dialog cultural între participanții la eveniment, la realizarea căruia își va aduce contribuția și Trio-ul ECHO, format din Ioana Bălașa (flaut), Emil Stancu (oboi), Mihai Badiu (fagot), cu un program de lucrări aparținând compozitorilor W.A. Mozart, Joseph Haydn și Leo Delibes.

Vezi și articolele:  Îngeri și barbari în Bacău; Simpozionul Național de Estetică 2011

Bacău 605. Cadouri la aniversare.

    Alexandru cel Bun? Iuga Vodă? Documente păstrate în sertarele ferecate ale unor congregaţii? Secrete ascunse prin arhivele Vaticanului? Pentru băcăuanul obişnuit, prea puţin contează disputele istoriografice referitoare la prima atestare a Bacăului. A intrat în conştiinţa publică data de 6 octombrie. Anul acesta oraşul ar împlini 605 ani. LA MULŢI ANI!

   P.S. Un mic secret: un inspirat cadou pe care îl primeşte Bacăul în această lună vine din partea companiei Blu Air, care promovează ca destinaţie naţională oraşul nostru (foto). Un proiect binevenit, de care sunt bucuros dintr-o dublă perspectivă: ca băcăuan, dar şi ca …fotograf. Ţineţi aproape pe Blue Air Inflight.

Pe aceeaşi temă:

 Iuga Ologul şi prima atestare a Bacăului

La Mulţi Ani, Bacău!

Gust amar de octombrie

Caracterizarea Bacăului făcută de o viitoare capitală culturală europeană

     O caracterizare sintetică şi pertinentă a Bacăului a fost făcută  pe pagina de Facebook  Iaşi, capitală culturală europeană neoficial, într-un demers de prezentare a oraşelor cu vocaţie din Moldova apuseană:
    "Bacăul reprezintă arhetipul oraşului de etapă. Situat pe Drumul Mare Moldovenesc, parte a unui sistem de relaţii ponto-baltice, extrem de active în perioada Evului Mediu, la o mare intersecţie cu drumurile ce realizau legatura cu Transilvania (pe valea Bistritei şi cu Braşovul, prin Oituz), Bacăul a avut o evoluţie urbană relativ sinuoasă, ce a depins in mod direct de viaţa de relaţie. În secolul al XV-lea, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, Bacăul, vama de hotar pentru munteni şi braşoveni, era probabil unul dintre cele mai importante centre economice ale Moldovei (cu o populaţie de peste 500 de locuitori, dar sub 1000, cu siguranţă). Pierderea acestei calităţi, ce nu poate fi clar fixată în timp, ca urmare a dezvoltării unor târguri situate mai aproape de frontiere sau a diminuării importanţei drumului transcontinental, în anumite intervale, în favoarea relaţiilor directe cu porturile Chilia si Cetatea Alba, au impus oraşului stagnare sau chiar involuţie. Astfel, Bacăul era la 1774 cel mai mic târg din Moldova apuseană, având doar 345 de locuitori. Probabil o parte a forţei de muncă din oraş era recrutată din aşezările rurale proxime, multe dintre ele mai mari decât târgul.

      Câteva decenii oraşul rămâne unul modest (1010 de locuitori în 1803). De abia anul 1832 relevă un Bacău ce a părăsit subsolul clasamentului oraşelor moldovene (2881 locuitori). Dupa acest interval de stagnare urbană, beneficiind şi de centralitate în noua geometrie a Moldovei (dupa cedarea în 1812 a părţii de răsărit către Imperiul Rus) începe pentru Bacău o perioada de evoluţie urbană mai tardivă decât în cazul altor oraşe, dar nu la fel de ezitantă. Această perioadă este conformă modernizării structurilor teritoriale, într-o prima etapă în interiorul statului moldovenesc şi apoi în interiorul Principatelor Unite/România (8972 locuitori în 1859, 18846, în 1912, 31138, în 1930, 38965, în 1941). Deja către finalul perioadei interbelice, Bacăul se instalează pe locul al treilea între oraşele Moldovei apusene, după Iaşi şi Galaţi, ierarhia rămânând neschimbată până în prezent. Episodul socialist şi perioada industrializării surprinde Bacăul într-o ofensivă urbană: 54138 locuitori în 1956, 76090, în 1966, 118015 în 1977, 205029 în 1992.
     Deşi anul 1992 este extern perioadei manifestării totalitarismului de stânga, este momentul ce relevă o divergenţă majoră în evoluţia oraşului. Criza urbană ce a afectat mai ales oraşele intermediare, cu un profil funcţional predominant industrial s-a manifestat cu agresivitate în cazul Bacăului. Lipsit de servicii care să insereze natural oraşul într-un cluster economic regional, altele decat cele impuse (cvasi)administrativ, precum SIF 2 Moldova, oraşul intră în defensivă: 175500, în 2002 şi doar 144307, în 2011. În ciuda acestei crize, Bacăul rămâne al III-lea oraş al Moldovei apusene, atât demografic, cât şi economic (după Iaşi şi Galaţi), deţinând primatul la nivelul Moldovei în cazul unor funcţii urbane (transport aerian, unele activităţi industriale etc). Bacău este un important centru cultural al Moldovei (Teatru, Filarmonica) şi un centru universitar ce se impune la nivelul judeţului. Din păcate peisajul urban al Bacăului nu mai păstrează, decât pe alocuri, memoria oraşului de altădată, fiind dominat de constructii recente."