Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
luni, aprilie 24, 2023
miercuri, aprilie 19, 2023
marți, aprilie 18, 2023
miercuri, aprilie 05, 2023
Un oraș acoperit de zăpadă...
După o zi și o noapte cu viscol și precipitații solide care au însumat 30 l/mp (aproape cât media multianuală a lunii aprilie...), orașul arăta neverosimil în această dimineață...
luni, aprilie 03, 2023
miercuri, martie 29, 2023
Raiul magnoliilor băcăuane
Într-o mică alveolă norocoasă, înconjurată de blocurile sistematizării comuniste, pe străzile Ecaterina Varga şi Traian, ne putem bucura de cea mai mare concentrare a magnoliilor din oraş. În câteva zile, explozia florală va ajunge la apogeu. Nu strică o mică plimbare deconectantă, respirând o atmosferă total diferită faţă de cea existentă în majoritatea cartierelor băcăuane dominate de ansamblurile colective.
marți, martie 28, 2023
Un copac cu flori...
Când privesc spre voi ades,
Pe pământ eu mă visez
Că sunt un copac cu flori;
Și la drumul mare ies
C-un surâs de frunze verzi
Să vă-mbrățișez în zori.
Unii trec mereu grăbiți
Și nu văd că înfloresc
Pentru ei adeseori;
Însa cei îndrăgostiți
Și copiii se opresc:
„Uite un copac cu flori.”
luni, martie 13, 2023
duminică, martie 12, 2023
Primele inflorescențe urbane!
Mi-am jurat astăzi că nu intru în casă până nu găsesc măcar o floricică pe vreo crenguță 😁 A fost ceva de mers, dar a meritat ❤️
sâmbătă, martie 11, 2023
luni, martie 06, 2023
Uau: bazin de înot în parc!
Nu vă împacientați, vorbim de vara anului 1950 😏. Oricum, foarte interesat detaliul cu bazinul de înot din parc. Oare mai găsim vreun bunic care să ne povestească despre acele vremuri?
În marea
operă de înflorire a satelor şi oraşelor noastre şi de ridicare a lor din punct
de vedere economic, valorificarea resurselor locale de către Comitetele
Provizorii are o importanţă deosebită. Comitetele Provizorii, prin secţiile lor
de gospodărie şi industrie locală, au pornit cu hotărîre la îndeplinirea
acestei sarcini, rezultatele obţinute până in prezent fiind îmbucurătoare. Iată
un exemplu de felul cum Comitetul Provizoriu al oraşului Bacău se îngrijeşte de acest lucru. În parcul Libertăţii din acest
oraş a fost amenajat un loc special pentru copii, loc înzestrat cu un bazin de
înot, un pavilion de adăpost pentru copii şi mamele lor şi un solariu unde
copiii vor putea face plajă.
Sunt însă
şi unele Comitete Provizorii care nu acordă destulă atenţie acţiunii de
valorificare a resurselor locale. Comitetul Provizoriu ai oraşului Buhuşi-Neamţ
bunăoară deşi are multe posibilităţi, nu face acest lucru. Există în oraş o
fabrică de cherestea pe care Comitetul Provizoriu ar putea s-o pună în
funcţiune; tot aici s-ar putea duce o susţinută acţiune de valorificare a
fructelor. In oraş se fac numeroase construcţii şi dacă Comitetul Provizoriu ar
fi înfiinţat o fabrică de cărămidă, desigur că problema materialelor necesare
acestor construcţii ar putea fi soluţionată în bună măsură. Lipsa de preocupare
a Comitetului Provizoriu este dăunătoare oraşului şi un exemplu în acest sens
este faptul că instalaţiile electrice şi de apă sunt prost întreţinute. Iată de
ce Comitetul Provizoriu trebuie să pornească de urgenţă la lichidarea
pasivităţii faţă de aceste probleme şi să introducă un spirit gospodăresc,
caracteristic unui organ local de tip nou.
Sursa: “Bogăţii
scoase la iveală”, în “România liberă”, 23 iunie 1950
vineri, martie 03, 2023
Utilizarea terenului în Zona urbană funcţională Bacău (proiect Copernicus)
O hartă sugestivă a modului de utilizare a terenului pentru Zona urbană funcţională* Bacău (ZUF sau FUA în limba engleză - functional urban area), parte a programului Copernicus – Land Monitoring Service, materializat în proiectul Copernicus Urban Atlas. Produsul cartografic a fost obţinut din prelucrarea unui set de imagini optice la rezoluție spațială ridicată (VHR – Very High Resolution) efectuate de misiunea Sentinel-2.
*Zona urbană funcțională: o zonă urbană funcțională constă dintr-un oraș și
zona sa de provenienţă a navetiştilor. Zonele urbane funcționale constau,
așadar, dintr-un oraș dens locuit și o zonă de mobilitate zilnică mai puţin
populată, a cărei piață a muncii este puternic integrată cu localitatea urbană
(OECD, 2012). Prof. George Ţurcănaşu (Facultatea de Geografie, UAIC) detaliază şi clarifică conceptul: „Simplificând,
ZUF e un termen ce vizează arealul de recrutare a forţei de muncă navetiste pe
vectorul îndreptat spre oraşul central. Pentru a înlesni comparaţia între
diferitele structuri urbane europene, programul de finanţare ESPON recomandă ca
limita exterioară a ZUF să fie dată de valoarea de minim 15% navetişti din
populaţia ocupată. Nu se impune nici o restricţie din perspectiva morfologică.
În configurarea la nivel naţional a acestor tipuri de structuri, unele state
practică şi criterii morfologice, astfel încât ZUF ale diverselor state
europene nu sunt pe deplin comparabile.”
joi, martie 02, 2023
Candidaţi pentru lista arborilor protejaţi pe plan local (3)
Unul dintre cei mai falnici stejari din oraş, cu o coroană superbă, de mari dimensiuni. Îl putem admira în Parcul "Cancicov", la sud-est de gardul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii, spre fâmtâna arteziană a celor trei graţii...
marți, februarie 28, 2023
Verde demografic pentru un viitor mai bun
O iniţiativă lăudabilă:
O scurtă și răcoritoare plimbare duminicală în parc mă face
să vă reamintesc despre o inițiativă dragă mie, aceea de a onora fiecare
nou-născut și fiecare cuplu proaspăt căsătorit prin plantarea câte unui copac. Pe lângă îmbogățirea
patrimoniului natural din orașul nostru, acest demers simbolizează un nou început,
plin de promisiuni și speranțe. Doar în 2022, în Bacău s-au înregistrat 760 de
căsătorii și 3233 de nou-născuți. Imaginați-vă ce ar însemna aceste cifre
transpuse în parcurile orașului!
Vă îndemn cu inimă deschisă să vă alăturați în această inițiativă, pentru a crea împreună un oraș mai verde și mai prietenos cu mediul înconjurător! Dacă sunteți parte dintr-un cuplu nou-căsătorit sau un proaspăt părinte, tot ce aveți de făcut este să vă exprimați această intenție pe adresa Primăriei Bacău - contactprimarie@primariabacau.ro. Un reprezentant al instituției vă va contacta pentru a stabili detaliile ulterioare. Plantările efective se vor desfășura în lunile martie și aprilie în parcurile Catedralei, Nord, Trandafirilor, Prefecturii, Olimpic, Sud, Făgăraș. - Liviu Miroșeanu, viceprimar liberal al municipiului Bacău, pe pagina personală de Facebook.
luni, februarie 27, 2023
Wood wide web: viaţa secretă a copacilor
În 2017, Peter Wohlleben făcea senzaţie cu lucrarea „Viaţa secretă a copacilor” (apărută şi la noi, prin grija Editurii Publica - foto). Silvicultorul german ne dezvăluia atunci crampeie din viata secretă a arborilor, scoţând la iveală detalii uluitoare despre aceştia: copacii au memorie, comunică intre ei, simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe masura ce înaintează in vârstă, să le apara riduri. Anumiţi copaci (stejarii, spre exemplu) comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar este atacat, emană anumite substanţe prin care-şi avertizează semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele. Comunicarea între rădăcini se face nu numai între ele direct, ci și prin ciuperci care funcționează precum fibrele de net, vorbindu-se astfel tot mai mult de wood wide web, fiindcă într-o linguriță de pământ de pădure sunt kilometri de hife (celule filamentoase din ciuperci). Comunicarea este, imaginaţi-vă, şi electrică. Fagii, stejarii sau molizii trimit semnale electrice cu o viteză de circa 1cm/minut când sunt agresați de animale, de exemplu când li se mănâncă din coajă. O adevarată relaţie simbiotică se stabileşte în pădure, zonele forestiere sunt interconectate prin aceste reţele neştiute, dar foarte eficiente atunci când nu sunt bulversate de acţiunea antropică…
La fel ca
oamenii şi animalele, pădurile tind sa
aibă copaci ,,mama”, care acţionează ca centru de comandă al întregului sistem.
Arborele-mamă este arborele care transmite anumite mesaje si gestioneaza toate
informaţiile din pădure. Potrivit unor cercetări recente, arborele-mamă are, de
asemenea, o abilitate neobişnuită de a recunoaşte ce arbori au crescut din
propriile ei seminţe şi chiar pot avea anumiţi favoriţi. Scenariu de Avatar,
nu-i aşa?
Evoluţia
extraordinară a ştiinţei ne demonstrează că silvicultura tradiţională nu
trebuie să mai vadă un copac drept un banal furnizor de lemn. Încă suntem la
stadiul în care, vorba lui Wohlleben, „pădurarii convenționali înțeleg la fel
de mult despre pădure ca și măcelarul despre bunăstarea animalelor”…
Viitorul ne va rezerva în continuare mari surprize şi în acest domeniu, sunt convins. Abia de acum universul regnului vegetal începe să fie perceput…În „Verde uimitor” (Editura Art, 2018 – foto) Mancuso şi Viola ne atrăgeau atenţia că „doar aroganţa umană şi faptul că viaţa plantelor se desfăşoară într-un mod lent ne împiedică să le apreciem inteligenţa – da, inteligenţa - şi extraordinarul succes al dinamicii existenţei lor.” Vom avea răbdarea şi înţelepciunea să le ascultăm semnele?
vineri, februarie 24, 2023
Arbori bătrâni? Nu, arbori veterani!
O clarificare necesară şi binevenită pentru domeniul gestionării verdelui urban, venită din partea Dianei Culescu (preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România):
"Deh!
este mai simplu să scoți drujba și să pui la pâmânt niște arbori veterani decât
să îi protejezi și să le permiți să contribuie în continuare la viața
socio-culturală a orașului.
ATENȚIE!!!
arborii aceștia nu sunt bătrâni din
simplu motiv pentru că nu există arbori bătrâni!
T𝗲𝗿𝗺𝗲𝗻𝘂𝗹 “bătrân” 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀𝗶𝘁 greşit 𝗶̂𝗻 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘁̦𝗶𝗲 𝗰𝘂 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗶𝗶, pentru că de
fapt un arbore este în principiu doar ”chestia aia” de sub scoarță prin care
trece seva și care permite de fapt coroanei să se hrănească și să fie ”verde”
sau ”vie”. Lemnul de la interior este de fapt un țesut mort, iar rolul său este
de fapt acela de a susține părțile aeriene ale arborelui... însă, atunci când
acest țesut de la interior se debilitează din diverse motive, arborele poate să trăiască în continuare (să
facă frunze, să dezvolte ramuri, flori fructe etc.) dacă reușește să își
declanșeze la timp anumite mecanisme de redresare (asta, desigur, dacă nu l-a
împiedicat deja un drujbist sau un telefaxist să facă acest lucru).
Astfel, toți
arborii au mereu un an de viață, iar la nivel internațional a început să fie
utilizată sintagma 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗲 𝘃𝗲𝘁𝗲𝗿𝗮𝗻 tocmai pentru a
sublinia faptul că nu este vorba de vârsta propriu-zisă a arborelui ci de
faptul că acesta a trecut prin multe evenimente care, din diverse motive, i-au
produs debilitarea.
În România
administrația publică îi dă înainte cu ”arborii sunt bătrâni!” deoarece
cunoașterea de specialitate în instituțiile publice se limitează de cele mai
multe ori la ce scria prin cărțile din anii '50-'70, adică înainte să se facă
cercetări serioase în domeniul arboriculturii (uhhh! când scriu asta îmi dau
seama că au trecut 50-70 de ani de atunci!!! adică și aici suntem cu minim
jumătate de secol în urmă)
în oraș, arborii
sunt agresați în diverse feluri, între aceste agresiuni numărându-se:
🔴faptul că solul
de pe rădăcini este tasat (prin trecerea sau parcarea mașinilor, prin
depozitarea materialelor de construire etc.);
🔴faptul că
ramurile le sunt tăiate (pentru menține coroana la un anumit nivel sau sub o
anumită formă, pentru a face loc unor construcții, pentru că nu se realizează
corect lucrările de formare etc.);
🔴faptul că
trunchiurile sunt rănite (în urma unor acte de vandalism, deoarece arborii nu
sunt protejați pe timpul realizării lucrărilor de construire etc.);
🔴rădăcinile le
sunt rănite (de către pietoni prin călcare repetată, de mașini prin rularea
permanentă sau ocazională, prin
depozitarea de echipamente sau materiale de construcție, prin realizarea unor
construcți și inserarea rețelelor în subsol etc.);
☝ toate acestea 𝗱𝘂𝗰 𝗹𝗮 𝗱𝗲𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗲𝗺𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 (țesutul mort
care formează scheletul) 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃 𝗹𝗮 𝘃𝗲𝘁𝗲𝗿𝗮𝗻𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗲𝗹𝘂𝗶.
În alte țări, arborii veterani care au reușit să supraviețuiască un timp îndelungat în cadrul țesutului urban sunt foarte apreciați și sunt ajutați să râmănă în picioare cu ajutorul unor structuri de susținere cu mult după ce lemnul de la interiorul trunchiului s-a debilitat aproape în întregime.Pentru cei care nu știu:
▶cel puțin unul dintre cei trei arbori poate fi încă menținut cu ușurință în spațiul urban cu ajutorul unei structuri de sprijin care să îi acorde un suport adecvat (dacă cineva s-ar fi preocupat de acest lucru în urmă 5 ani ar fi putut fi păstrate toate cele trei exemplare, acum însă lucrurile s-au compliact puțin pentru două din cele trei exemplare).▶în
spațiul public din București, pe lângă acești duzi se mai păstrează foarte
puțini arbori remarcabili care mai pot fi ajutați să rămână alături de noi în
continuare, iar între aceștia se numără: 4-5 ulmi, câțiva salcâmi japonezi,
niște frasini și parcă un castan porcesc (zic parcă pentru că acest exemplar
este la granița cu o propietate privată).
Nici
nu trebuie să mergi până la Paris ca să vezi astfel de exemple, ci ajunge să
dai o fuguță până la Iași, pentru a putea vedea cum 𝗧𝗲𝗶𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗶 𝗘𝗺𝗶𝗻𝗲𝘀𝗰𝘂 𝗻𝘂 𝗰𝗮𝗱𝗲 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝘁𝗶𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗽𝗮𝘁̦𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶 public, 𝗰𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝗶𝘁 𝗰𝗼𝗿𝗲𝘀𝗽𝘂𝗻𝘇𝗮̆𝘁𝗼𝗿 (vezi în colajul alăturat
imaginea din dreapta-jos). Dar este mai simplu să dai drumul la drujbă și să
scapi de bătăile de cap pe care ți le crează arborii veterani atunci când nu ai
cunoștințele necesare pentru a gestiona corect vegetația arborecentă din oraș
... nu-i așa?!"
Sursa: Fb/Diana Culescu
sâmbătă, februarie 18, 2023
Ştefan Nica (ARA): O regulă de bază e că nu facem intervenții „la pachet”, aceleași la toți arborii de pe stradă.
Când mergi prin țară și vezi șiruri întregi de arbori ciuntiți, nu trebuie să fii mare specialist pentru a-ți da seama că s-a lucrat fără minte. Problemele la arbori apar uneori de dinainte de plantare și nu le poți rezolva, poți doar să încerci să minimalizezi efectele, să le încetinești. Dacă a intrat o ciupercă, putregaiul într-un arbore, nimeni nu le mai poate scoate. De aceea, încă de la plantare, trebuie să fim atenți să fie spațiu suficient, sol bun, să alegem specia potrivită, apoi trebuie să educăm arborele, prin tăieri de formare, până ajunge la maturitate, iar când ajunge acolo, vom avea un arbore solid, sănătos, și intervențiile vor deveni aproape inutile. La noi, în loc să se facă tăieturi de doi centimetri, se fac de 20 de centimetri, iar un arbore la vârstă fragedă nu va putea închide acea rană, așa încât să nu intre ciuperca. Fiecare intervenție se face într-o anumită perioadă a anului, nu poți face totul odată, la grămadă. Plus problema plantărilor fără discernământ, oriunde. În 20 de ani, 90% din copaci se usucă. Dar problema asta se întâmplă peste tot în lume, primăriile, politicienii susțin plantările, dă bine la imagine, apoi uită de arbori.
Poți avea un arbore cu lemnul perfect sănătos, dar prost conformat, pentru că nu i s-au făcut la timp sau corect lucrările de formare. De aceea, este foarte important ca fiecare copac să fie evaluat individual. Nici ideea de a opri cu totul lucrările de formare și tăierile nu este corectă, copacii nu stau după noi, ei se pot prăbuși. O altă problemă importantă este comunicarea. Primăriile nu au o problemă doar cu faptul că nu lucrează cu specialiști, ci și că nu comunică cu cetățenii. Atunci când primăria taie un arbore, apar oameni cu spirit civic, activiști de mediu, care se revoltă, cu cele mai bune intenții, dar nici ei nu sunt informați totdeauna cum ar trebui, așa cum nici factorii decizionali din primării nu sunt. Ar fi bine ca fiecare tabără să acționeze în cunoștință de cauză, să se documenteze. În Anglia, atunci când trebuia să tăiem un arbore care nu era uscat complet, primăria punea un anunț, și dacă avea cineva ceva de comentat, se întâlnea cu tree officer-ul, care explica de ce se face lucrarea. Uneori se găsea altă soluție, și copacul nu mai era tăiat, alteori se tăia. Important e că oamenii erau băgați în seamă, luați în calcul, consultați. Primăriile noastre lucrează într-un spirit arogant, fără dreptul la replică: „Avem noi oamenii noștri, specialiști, ei hotărăsc, știu cel mai bine ce au de făcut, nu trebuie să dăm explicații”. Realitatea este exact pe dos. Nu au specialiști, nu știu să comunice, normal că oamenii se agită.
Nu
văd schimbări majore în scurt timp la noi, deși faptul că oamenii pun presiune
pe primării să facă lucrurile cum trebuie înseamnă foarte mult. Acum 15 ani nu
exista așa ceva. Am observat, din 2008 încoace, o diferență de abordare a primăriilor
care, la presiunea oamenilor, încearcă să-și schimbe atitudinea. Este un semn
bun."
Buchetul pasiunii
Din vremurile în care naturaliştii nu prea aveau timp să stea prin birouri...
Sursa: "Scînteia", 12 august 1970
Candidaţi pentru lista arborilor protejaţi pe plan local (2)
Două noi propuneri pentru viitoarea listă a arborilor protejaţi, cu documentarea profesionistă marca ing. Mihai Ceucă. Propunerile au fost postate noaptea trecută pe grupul Verde de Bacău. Valoarea lor m-a făcut să le preiau aici, în sectorul dedicat acestui proiect, alături de întreaga mea apreciere pentru răspunsul prob, rapid şi foarte argumentat!
Ca răspuns la invitația adresată concitadinilor în ziua de 12 febr. a.c., lansez câteva sugestii.
În Cimitirul municipal „Central” există câțiva arbori coniferi demni de grija noastră. Cel puțin două exemplare (un brad și o tuia, probabil, că nu sunt specialist silvic) au valoare istorică și de jaloane în evoluția cimitirului. Este bine știut, cimitirul „comunal” a fost înființat pe actualul amplasament în anul 1859. Suprafața sa era însă de doar 40% din actuala suprafață și limita de est, din „spatele” capelei (actuala Biserică Sfânta Treime era marcată de un gard și de cei doi arbori plantați lângă gard). În anul 1931, cimitirul a fost extins către răsărit cu încă cca opt hectare și reamenajat conform unui proiect executat de arh. N. Lupu și aprobat de Consiliul comunal. Gardul a fost înlăturat, dar arborii au rămas până în ziua de azi, ca martori ai istoriei cimitirului și ai evoluției permanente a urbei noastre. În vechiul „colț de sud” rezervat adormiților de religie catolică, mai există câțiva arbori impunători care pot completa „grupul secular” al celor descriși. O comisie de experți silvici poate definitiva lista inițiată în aceste rânduri.
Sugestii pentru
REGISVER art.17. (2)
Actualul cartier
Miron Costin, având drept arteră definitorie Strada Miron Costin a fost
edificat pe terenurile fostei Moșii Cremenea care aparținea Administrației
comunale Bacău. Suprafața aflată în mare parte, în zona inundabilă a bătrânului
râu Bistrița, cale de navigație pentru plute, până la Galați, a fost asanată și
destinată construcției de locuințe pentru locuitorii migranți în orașul devenit
muncitoresc. Într-o primă fază, prin anii 1950, strada nou „tăiată” peste
terenurile agricole a fost încadrată cu case tip, avantajos de construit
datorită facilităților oferite de statul socialist. Unii proprietari au preluat
în „inventar”, încadrându-i în peisajul grădinilor și curților, arborii crescuți prin grija Domnului, în zăvoi.
După anul 1965, sistematizarea
urbană a cuprins și vechiul cartier, zecile de blocuri luând locul caselor
insalubre și lanurilor de păpușoi. Arborii și pomii fructiferi au picat victime
ale buldozerelor. Puținii norocoși au rămas prin grădinile caselor „tip”
supraviețuitoare. Privilegiați au fost pomii fructiferi, unii rezistând și
printre blocuri. Dintre puținii arbori supraviețuitori, un stejar, martor al
istoriei cartierului, mai trăieșteși astăzi pe Strada Miron Costin la numărul
55, în colțul curții cu nr.57. În urmă cu vreo 4 ani, a avut șansa de a fi fost
fasonat de profesioniști și cred că merită să devină obiectiv al programului de
protejare a salvatorilor verzi ai vieții noastre.
vineri, februarie 17, 2023
Cine nu are arbori bătrâni să-şi cumpere…
„Arborii bătrâni sunt ca niște înțelepți ai satului. Un om în vârstă nu este competitiv în modul în care este o persoană de 25-40 de ani. Dacă singurul reper pentru comparație este alergatul, este foarte probabil că persoana tânără va alerga mai rapid ca una de 85 de ani. Dar dacă se iau în considerare cunoștințele de viață acumulate, înțelegerea și înțelepciunea, putem învăța mai multe de la bunicii noștri. Este la fel și cu arborii bătrâni. Poate nu sunt frumoși așa cum sunt arborii tineri, poate nu produc cantități mari de fructe. Dar acești arbori reprezintă memoria biologică, ecologică și culturală a regiunii și pentru noi aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să conteze” - Conf. dr. Tiberiu (Tibor) Hartel, Departamentul Știința Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca - sursa: Arborii remarcabili ai României, mulți, dar neștiuți