Bacău - premiul I la investiţii!

   Din vremea când Bacăul era municipiul premiat  cu o mare coroniţă pentru noile realizări ale socialismului...

Sursa: România liberă, 15 ianuarie 1972

Teatrul de vară - începuturi

     Bacău, sfârşitul deceniului 5 şi începutul deceniului 6: un întreg şantier amenajat în nordul Parcului "Libertăţii" (astăzi "Cancicov") avea să reducă din suprafaţa spaţiului verde, ridicând rapid primele blocuri de pe Aleea Parcului şi clădirea teatrului de vară, obiectiv îndrăzneţ pentru acea perioadă. Începuse atacul sistematic al sistematizării oraşului, conform noilor directive impuse de la Centru. Descoperirea planului teatrului într-un număr din 1959 al revistei "Arhitectura" îmi oferă prilejul de a readuce în atenţie, uşor nostalgic, câteva imagini "de epocă" ale obiectivului atât de îndrăgit multor generaţii devenite astăzi mult prea serioase pentru a mai încerca să sară vreun gard...😁

Foto 1: Planul viitorului teatru de vară (sursa: "Arhitectura", 1959)

Foto 2 şi 3: un nou obiectiv într-un nou cartier (Parcul Libertăţii) - sursa: "Regiunea Bacău" (1964)

Foto 4: imagine aeriană a teatrului (carte poştală circulată în a doua jumătate a deceniului 6)

Foto 5: vechiul teatrul la apogeu (carte poştală circulată în deceniul 8)

Recomandare: pentru un confort psihic sporit în oraş, respectaţi regula 3-30-300!

      La începutul anului 2021, Cecil Konijnendijk, un profesor olandez pasionat de ecologie urbană, a cuantificat necesarul de spații verzi urbane pe baza algoritmului „3-30-300 ”. Acestă regulă se bazează pe trei factori: pentru o sănătate mintală mai bună, trebuie să avem cel puțin trei arbori lângă casă, să locuim într-un cartier cu 30% acoperire a coronamentului verde și să nu fim la mai mult de 300 de metri de un parc/spaţiu verde urban.

Cercetătorii de la Institutul de Sănătate Globală dinBarcelona au căutat să evalueze ştiinţific legătura dintre verdele urban de proximitate şi confortul psihic al citadinilor, bazându-se pe rezultatele studiului aplicat la 3145 de locuitori ai capitalei Cataloniei. Rezultate au fost publicate în numărul 215/decembrie 2022  al revistei Environmental Research, confirmând efectele pozitive asupra sănătății mintale. Simpla expunere la un spațiu verde din apropierea casei este „în mod semnificativ asociată cu o sănătate mintală mai bună, un consum mai mic de antidepresive și fără vizite de la psihologi sau psihiatri”, concluzionează autorii studiului. Articolul este disponibil aici.

Foto: printscreen abstract articol (sursa: sciencedirect.com)

Urban tale: Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului Bacău pentru perioada 2021-2027

       Am avut răbdarea prin primăvară 👽 să parcurg cele peste 550 de pagini din Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului Bacău pentru perioada 2021-2027, document strategic  aprobat în Consiliul Local Bacău. Pentru a vă stârni curiozitatea, redau mai jos două paragrafe cu statut vizionar👀:

"...reabilitarea și redeschiderea grădinii zoo, realizarea unei grădini botanice, realizarea unei săli polivalente"...

"În anul 2027, municipiul Bacău si Zona Metropolitană Bacău sunt unele dintre cele mai atractive și primitoare zone din regiune, dar și din țară, fiind recunoscute pentru diversitatea și notorietatea evenimentelor culturale, dar și pentru viața socială activă din mediul urban și mediul rural" (p. 451).

Am zis eu că voi reveni mai pe larg, dar nu mai văd rostul... Ne auzim direct în 2027!

Foto: Iulian Radu

Ce este un spațiu public de calitate?

      Un spațiu public de calitate are două valențe principale: aceea de a te proteja – protecție la vânt, soare și față de mașini - și ceea ce se numește în limbajul de specialitate „posibilitatea de adăstare”, adică posibilitatea ca eu să mă opresc între casă și magazin, pe o bancă, undeva la umbră.

Diana Culescu

Arunc în voi cu castane...

 Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!

Vă spun că nu degeaba am îmbătrânit!

Cine-ţi mai dă înapoi Timpul?

Cine-ţi restituie tremurul tinereţii din vene pierdut

Să poţi zburda curajos astăzi mimând Iubirea?

Gata! Obrazul e gros şi greu de-atâta Viaţa

Trăită cu regrete şi dureri nesfârşite din neiubire.

Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!

Condeiul e încins de-atâtea stele şi versuri în care

Mi-am pus miezul inimii să respire până la marginile ei

Pline de o prezenţă ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat

Şi-n degetul arătător întins din mine spre voi cu indemnul;

Eu sunt Octombrie! O să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!

O să arunc cu castane în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;

Iubiţi-vă cât mai e timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!

Iubiţi-vă cerniţi! Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!

... Mâine poate... Iubiţi-vă azi!

Eu vă iubesc Mâine? Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul

meu şi-al vostru.

 Adelina Cojocaru

 

Şanţul

     Vin de dimineață. Agită, discută, mută, cară, descarcă, încarcă, trântesc, sparg, trag, bortelesc, se sfădesc, smucesc, răzuiesc, împing, claxonează, scormonesc, lipesc, înfășoară, desfășoară, fumează, tîrăsc, ridică, coboară, înjură, privesc, înnădesc, glumesc, sporovăiesc, râd, transpiră, apar, dispar... Cam așa e de vreo trei săptămâni la colț de bloc(uri). E atâta emulație încât ai zice că se lucrează concomitent la prelungirea căii ferate Bumbești-Livezeni spre conectarea cu Eurotunelul de sub canalul Mânecii. Să nu disperăm: lucrările au o precizie chirurgicală, Dorel nu a mai spart nicio conductă de apă, cartierul trepidează de viață, lumea de lângă noi se schimbă pe nesimțite...

În căutarea umbrei urbane...

Fâşiile plantate de-a lungul arterelor de circulaţie reprezintă o categorie foarte importantă a verdelui urban, îndeplinind numeroase funcţii: compartimentare transversală a străzilor, crearea unor efecte arhitecturale în asociere cu aliniamentele de edificii, ameliorarea microclimatului urban (mai ales prin umbrirea de către arbori a trotuarelor şi parţial a carosabilului, dar şi prin procesul de evapotranspiraţie), atenuarea poluării aerului,  ghidaj optic şi estetic, variaţie în peisajul urban, mascarea unor elemente inestetice, protecţia taluzurilor în zone cu relief accidentat etc. Amplasarea elementelor vegetale în structura căilor rutiere depinde de tipul şi dimensiunile străzilor (locală, magistrală, penetrantă), de condiţiile locale, tipul construcţiilor, specificul arhitectural, regulamentele locale de urbanism (aplicare, monitorizare), existenţa unor politici locale privind amenajarea şi întreţinerea arborilor stradali şamd.

   În ciuda unor neajunsuri (sporirea riscului de coliziune, structura şi vârsta necorespunzătoare a speciilor, care determină depuneri de crengi, polen, flori şi fructe care pot crea suprafeţe de alunecare pe trotuare şi derapaj pe carosabil), amplasarea corectă a plantaţiilor şi o întreţinere constantă fac din aceste aliniamente stradale o componentă definitorie a imaginii urbane, absolut necesară în conturarea unei infrastructuri verzi urbane şi în creşterea calităţii vieţii.

         Tipul şi fizionomia acestor plantaţii depind de lăţimea şi structurarea străzii, intensitatea circulaţiei vehiculelor şi accesibilitatea pentru mijloacele de transport în comun, cadrul arhitectural al tramei stradale, profilul urban al cartierelor, orientarea străzilor faţă de punctele cardinale (cele cu dispoziţie nord – sud fiind foarte însorite), reţeaua infrastructurii tehnice subterane (conducte de gaz, instalaţii electrice, canalizare etc) şi, nu în ultimul rând, de gradul de educaţie civică şi ecologică al citadinilor.

        La alegerea speciilor folosite este necesar urmărirea unor criterii de selecţie, care să permită optimizarea calităţilor ecologice dar şi de asigurare a unei bune siguranţe pentru circulaţia autoturismelor şi a celei pietonale: longevitate, rezistenţă sporită la noxe, perioadă de înfrunzire cât mai lungă, creştere rapidă, sistem radicular pivotant, capacitate de drajonare redusă, capacitate de a suporta tăierile în coroană, desprinderea rapidă, toamna, a întregului aparat foliar pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare cu lucrări de curăţenie, evitarea speciilor ale căror flori şi fructe murdăresc prea mult strada sau incomodează pietonii.

      La nivelul municipiului Bacău, această categorie de spaţii verzi era - teoretic -  bine reprezentată, suprafaţa totală existentă în statisticile oficiale, de 58 ha, depăşind chiar suprafaţa totală a parcurilor (56,64 ha) la nivelul anului 2010. Din păcate, la nivelul ultimului deceniu este vizibilă degradarea acestor fâşii verzi stradale, plantaţiile de aliniament dispuse lateral reprezentând categoria de spaţii verzi care a a avut cel mai mult de suferit (atât ca suprafaţă, cât şi din punct de vedere calitativ), prin amenajarea locurilor de parcare, lărgirea căilor rutiere în scopul  decongestionării şi fluidizării traficului rutier, efectuarea de lucrări subterane la reţelele tehnice aferente locuinţelor, parcarea autoturismelor pe spaţiul verde sau construirea şi extinderea (de multe ori ilegală) a unor construcţii. În acest mod, numeroase plantaţii stradale şi-au pierdut continuitatea, apărând, mai ales în lungul arterelor rutiere cu trafic intens sub forma unor simple fâşii înierbate, puternic fragmentate, în care nici arborii nu au fost feriţi de intervenţii brutale executate de lucrători (prin toaletări neconforme, lucrări edilitare efectuate neprofesionist etc) sau de concetăţenii cu un simţ deviant al proprietăţii.  

 Posibilităţile de extindere a suprafeţelor ocupate cu această categorie de spaţii verzi sunt relativ  limitate, fiind dependente de extinderea intravilanului, amenajarea unor noi căi de circulaţie internă ca urmare a densificării fondului locativ sau modernizarea tronsoanelor din cartierele cu dotări tehnico-edilitare mediocre. Preţul ridicat al terenurilor intravilane determină însă pe mulţi dezvoltatori imobiliari să ignore cu bună ştiinţă reglementările în vigoare, aceştia limitând la maximum suprafeţele destinate noilor fâşii stradale, în special în favoarea parcărilor.

Absenţa plantaţiilor stradale este, în anumite situaţii, şi o consecinţă şi a reglementărilor urbanistice în vigoare. Pentru străzile înguste dintre blocuri sau din cartierele de case, care asigură pe o lungime redusă accesul rutier către arterele principale ale oraşului (ex: Aleea Vişinului), nu se pot asigura distanţele minimale de protecţie până la axul trunchiului, stabilite la 5 m pentru pereţii cu ferestre şi 2 m pentru pereţii fără ferestre sau faţă de gard.

        Vechea repartiţia spaţială a aliniamentelor stradale (în evidentă corelaţie cu evoluţia teritorială a localităţii) devine, astfel, palimpsestică, oraşul pierzând an de an suprafeţe verzi deloc de neglijat. Străzile umbroase, care să ofere protecţie în arşiţa valurilor de căldură care îşi fac simţită prezenţa tot mai pregnant, au devenit o raritate, putând vorbi în multe situaţii doar de sectoare de stradă de ordinul zecilor de metri în care beneficiile ecologice ale arborilor îşi fac simţită cu greu prezenţa. Precum omul gospodar care îşi face vara sanie şi iarna car, se impune cu urgenţă un plan local de măsuri privind amenajarea, extinderea, întreţinerea şi inteconectarea acestor fâşii plantate, pentru a putea vorbi într-un viitor apropiat cu accente climatice sumbre de o infrastructură verde cât mai coerentă, într-un oraş care tânjeşte ...(şi) după verde. Pentru a ne bucura de aceste alveole pulmonare rectilinii, ar trebui însă ca toţi să ne aducem contribuţia, cu mic, cu mare...

          

 În colajul de mai sus, câteva dintre străzile sau sectoarele stradale care ne încântă suplimentar acum, în plină arşiţă...(Livezilor, Florilor, Zefirului, Panselelor, Venus, Logofăt Tăutu, Călugăreni, Aleea Parcului, Ştefan cel Mare). Cartarea acestor străzi verzi şi adăugarea altora nou amenajate reprezintă un prim pas al visului nostru...

Ironii urbane

 

Să ne sufocăm intra muros!

     Am găsit și eu în poștă un ziar. Am remarcat nu neapărat macheta unui stadion futurist (mai am prin calculator vreo 3-4 planșe de acest gen, care au fost promovate meteoric de-a lungul timpului). Mi-a sărit în ochi "salba" de blocuri care a fost inserată în spatele arenei, în zona (fostelor) terenuri sportive. Zona care, in vremea copilăriei și adolescenței mele aducea sute de pici la joacă și la activități sportive. O zonă care venea în continuarea Parcului Libertății ("Cancicov"-ul de astăzi), reprezentând prin dimensiuni si complementaritatea funcțiilor, un element remarcabil pentru municipiu, element urbanistic rarisim la nivelul intraurban in reteaua urbană națională. Momentul '90 avea să aducă rapid destructurarea: degradarea spațiului verde, schimbarea utilizării terenului (mare universitate particulară, sedii de firme etc), ruinarea bazei sportive (in anii' 80 considerată cea mai mare si mai complexă din provincie). Acum, prin jocul imobiliar al ruletei public-privat al anilor de "tranziție la economia de piață", zona menționată are toate șansele să se metamorfozeze definitiv în beton, sticlă și asfalt, cu toate "beneficiile" asociate. Într-un oraș în care textura se densifică precum un țesut canceros, un oraș care nu cunoaște dezvoltare  prin "urban sprawl", intr-un oraș în care zona metropolitană este de 20 de ani o Fata Morgana rozalie, noi ne vom sufoca intra muros. Dar ce contează, de la un etaj superior unii vor rânji condescendent, plescăind mulțumiți la notificările primite pe telefon de la contul bancar. Restul e sporovăială cu esență de sustenabilitate long-lasting.

Magnolia - un simbol al frumuseţii şi nobleţei din amenajările verdelui urban

    Numele magnoliei provine de la primul botanist francez, Pierre Magnol, directorul Grădinii Montpellier între anii 1697 şi 1709, care a făcut prima descriere ştiinţifică a plantei. Arborele este răspândit în Asia de Sud-Est, Japonia, estul Americii de Nord, Brazilia, Mexic, Europa. Magnoliile sunt considerate fosile vii, deoarece au apărut pe Terra în urmă cu 5 milioane de ani, iar specii din această familie au fost găsite fosilizate, cu vârste impresionante, datate între 20 și 95 de milioane de ani. Există peste 70 de specii de magnolie, trăsătura lor comună fiind florile hermafrodite, în formă de cupă, de dimensiuni mari, cu petale roz, albe, violet, galbene, care emană un parfum fin. Magnolia înflorește la de la inceputul primaverii până la finalul verii (în funcție de specie și climat), putând atinge înălțimi de până la 10-11 metri -  (sursa: botanica.net, gardens.org)

    Dintre cele mai cunoscute specii în România, sunt de amintit: 1.Magnolia stellata: foarte des regăsită la noi. Acest tip are coroana rotundă și foarte amplă. Florile albe, duble, mici, în formă de stea apar în lunile martie și aprilie. 2. Magnolia x soulangeana: acest tip poate atinge circa 7 metri. Florile mari, de culoare roz cu alb la interior, în formă de cupă apar în aprilie. 3. Magnolia liliiflora: are florile mari, de culoare violet, cu nuanțe de crem în interior, ce apar în lunile mai, iunie. 4. Magnolia grandiflora (magnolia veșnic verde): atinge dimensiuni mari, atât în ceea ce privește înălțimea arbustului, cât și a florilor care ajung până la 25 cm în diametru, având un parfum intens. 5. Magnolia acuminata: poate ajunge la înălțimi de peste 10 m. Lujerul acestei specii este roșiatic, iar florile sunt de culoare gălbuie, apărând în luna mai. 6. Magnolia obovata: aceste magnolii înfloresc în luna iunie. Frunzele sale sunt mari, iar florile albe în formă de cupă au filament roșu și un parfum intens. 7. Magnolia kobus, cu flori mari (10 cm diametru), usor parfumate. Inflorirea are loc înaintea infrunzirii, în perioada martie-aprilie. La maturitate poate sa se dezvolte la o înalţime de 5-10 metri. Cresterea arborelui este lentă spre medie. 

Foto 1: Magnolia kobus, Bacău Nord, 1 aprilie 2022 Foto 2: Magnolia soulangeana, Parcul Catedralei, 13 aprilie 2021 Foto 3: Magnolia liliflora, sursa: Wikipedia. Foto 4: Magnolia acuminata, Magnolia lui Bacovia, Bacau, 14 aprilie 2021.

Inedit: Soarele a ieşit la suprafaţă!

Sloganul comuniştilor la alegerile din anul 1946. Iată ce a putut ieşi la suprafaţă de sub tencuiala fostului club CFR, cu prilejul unor lucrări de reabilitare care se desfăşoară în această perioadă. Palimpseste ale istoriei recente din Bacău care merită cercetate şi păstrate...

Detalii aici.

O privire pe Centru...

Străzile Bacăului: prin texturi topofile şi topofobe

    Străzile  reprezintă elemente constitutive majore ale texturii urbane, asigurând întreaga funcţionalitate a vieţii citadine. Ele ordonează spaţiul urban, oferindu-i accesibilitate, fluiditate, repere vizuale şi identitare, memorie. Dincolo de funcţiile multiple, de natură economică, socială, politică, ecologică, care îmbracă aspecte specifice, corelate cu mărimea şi complexitatea oraşului (circulaţie majoră pentru transport public de persoane, transport de produse, accesul la locuinţe, tranzit sau legatură între diferite zone urbane, promenadă etc), străzile, ca parte integrantă a spaţiului public, trebuie să răspundă necesităţilor moderne, oferind un cadru prietenos, flexibil şi accesibil acţiunilor umane, indiferent că ele sunt din categoria celor necesare sau a celor opţionale.

      Eşecul oraşului funcţionalist a adus în ultimele două decenii la regândirea spaţiului public, cu readucerea în prim plan a dimensiunii umane, din perspectiva pietonului care impune, printre altele, şi rezolvarea amiabilă a conflictelor de genul pieton-automobil. Din acest punct de vedere, străzile rămân în continuare o sursă majoră de stres în comparaţie cu potenţialul reconfortant pus în valoare tot mai des prin proiecte smart de revitalizare sau renovare urbană, urmărite de noi, în această parte de lume, cu admiraţie şi jind.

       Traseele noastre sunt jalonate de două tipuri de atractori urbani: primari, care generează tipare comportamentale ce implică deplasări zilnice spre şi dinspre aceştia (loc de muncă, şcoli, grădiniţe, magazine de cartier) şi secundari, care generează o anumită ciclicitate sau relaţionare ocazională (farmacii, spitale, parcuri, agenţii bancare, centre comerciale etc). Aceste trasee au parte de stresori environmentali (zgomot, poluare, trafic, aglomeraţie) care complică fluiditatea circulaţiei şi reduc satisfacţia deplasărilor.  Pentru ca ne petrecem destul timp pe stradă, cateva întrebări sunt cât se poate de îndreptăţite. Prezintă un grad de echipare care să corespundă cerinţelor oraşului modern? Sunt accesibile, permeabile, sigure şi atractive? Încurajează circulaţia pietonală şi non-motorizată? Prezintă un design plăcut, cu un profil transversal polivalent? Prezintă funcţiuni multiple sau sunt doar necesare - şi neplacute - fâşii de tranzit? Răspunsul la aceste întrebări conturează o faţetă a calităţii vieţii urbane, concept generos, dar dificil de cuantificat pe fondul lipsei de date viabile, utilizabile in aprecierea corectă a realităţii. Am încercat să surprind câteva aspecte ale acestei problematici, prin aplicarea unui chestionar simplu (aplicat în perioada: decembrie 2019-ianuarie 2020), în care 280 de respondenţi au avut de precizat numele a două străzi atractive şi numele a două străzi neatractive din municipiul Bacău. Nu a fost solicitată motivarea alegerilor făcute, scopul principal al cercetării fiind acela de a cartografia percepţia participanţilor şi de a identifica axele topofile si cele topofobe ale deplasarilor citadine. Evident, rezultatele obţinute nu au avut la bază un eşantion reprezentativ demografic şi social, constituit pe baze ştiinţifice, deci nu putem generaliza rezultatele. Avantajul de a utiliza doar grupa de vârstă tânără (14-19 ani) oferă însă chei de reflecţie sociologică şi edilitar-urbanistică pentru un oraş aflat în declin demografic şi cu o imagine urbană fragilizată în ultimul deceniu.

Cu aceste precizări făcute, prezint pe scurt principalele reziltate, cu speranţa că ideea poate fi continuată, la o scară care să permită o radiografie detaliată a perceptiei băcăuanului asupra oraşului său.

-dispersia menţionărilor: cele 1074 de răspunsuri au acoperit 40% din nomenclatorul stradal băcăuan (131 de străzi dintr-un total de 326 existente). La nivelul celor 280 de respondenţi, proximitatea faţă de domiciliu a constituit cu siguranţă un factor important, precum şi ataşamentul faţă de loc, legătura afectivă cu diverse repere spaţiale. Mu trebuie să ignorăm faptul că semnificatiile personale date unui loc de o anumită persoană sunt esenţiale pentru experienţa cu acel loc. Cu cât devenim mai familiari cu un anumit loc, cu atât mai mult creăm semnificaţii pentru el. Semnificaţiile pot fi negative sau pozitive, similare sau diferite, slabe sau puternice. Locurile fără semnificaţie ne afectează altfel decât cele cu semnificaţii. (Corina Ilin, Orasul. Studii de psihologie environmentală, Institutul European, Iaşi, 2009)

-notorietatea: numărul total de menţionări, indiferent de percepţia pozitivă sau negativă. Graficul de mai jos surprinde cele mai cunoscute străzi băcăuane... cu bune şi cu rele.

-atractivitatea: străzile care au oţinut cele mai multe menţionări pozitive. Diferenţa semnificativă (în valori absolute) dintre prima clasată (str. Ştefan cel Mare) şi următoarele două (Calea Mărăşeşti şi  str. Nicolae Bălcescu) reflectă mutaţiile survenite în ultimii ani în oferta  şi delocalizarea sectorului terţiar (servicii, comerţ) în afara clasicei zone centrale. Rezultatele sunt interesante şi din perspectiva dihotomiei cartiere vechi – cartiere noi, locuire individuală – locuire în habitate colective, dotări standard – străzi care mai păstrează ceva din oraşul „istoric” (în termenii generaţiei tinere)

-repulsivitatea: graficul de mai jos evidenţiază cele mai neatractive străzi în opinia participanţilor la acest chestionar aplicat în perioada decembrie 2019-ianuarie 2020. Aceste 14 străzi cumulează 60% dintre răspunsuri, restul de 82 de străzi menţionate având în mare parte între 1 şi 5 răspunsuri.  Ar fi foarte interesant dacă edilii ar identifica cauzele care explică imaginea negativă a acestor artere de circulaţie....

-indicele de atractivitate (calculat ca pondere a numărului de menţionări pozitive în totalul menţionărilor) scoate în evidenţă superioritatea zonei centrale şi a unor străzi cu o identitate bine ancorată în mentalul băcăuan prin specificul tipului de locuire, existenţa unor atracţii de natură arhitecturală, ambientală (spaţii verzi), dinamism economic. Schimbarea fizionomică a str. Aeroportului, prin investiţiile recent încheiate, explică intrarea în acest top a acestei mici, dar importante legături dintre aeroport şi trama stradală majoră.

      Răspunsurile date prin acest chestionar pot ridica o multitudine de alte aspecte: tipologia străzilor în funcţie de raportul atractivitate-repulsivitate, concentrarea spaţială în cartiere, specificul funcţional (relaţia străzi cu functiuni multiple vs strazi specializate), centru vs periferie, oraşul prietenos vs oraşul dizarmonic ş.a.  Dincolo de valoarea teoretică, aceste răspunsuri reflectă o stare de fapt care trebuie luată în considerare în ajustarea/modificarea/conceperea unor politici urbanistice îndreptate mai mult spre deservirea locuitorilor şi mai puţin spre viziuni personale sau partinice, în care interesele oraşului se află pe un plan secund.

În căutarea străzilor pierdute...

Farmecul unor străduțe într-un oraș mutilat urbanistic...

Undeva, prin oraş...

Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun odată și-odată să scriu un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei, precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem, astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre?

"Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă - devine aproape o datorie a fiecăruia dintre noi." (Miruna Tîrcă)

Optimism

După două luni de stare de urgenţă...

Vremuri grele

Printre blocuri

         De câteva ori pe an mă las dus de impulsul de a face un mic ocol faţă de trasee obişnuite. Cred că se întâmplă mai des primăvara, atunci când miile de toporaşi transmit în aer acel parfum unic, delicat şi persistent. E undeva între nişte blocuri care te feresc rapid de zgomotul oraşului, unde liniştea pare cuvântul de ordine pentru vreo câteva sute de paşi, prea puţine totuşi pentru a-ţi putea ordona gândurile zilei. De multe ori am avut senzaţia că aici timpul curge altfel, poate şi datorită unor nostalgii proustiene. Printre faţadele îmbătrânite, care nu prea mai amintesc de elitismul şi jovialitatea altor vremuri, ştii însă că vei avea parte de multe surprize. Poate explozia unui zarzăr. Poate o magnolie înflorită prematur. Poate silueta unui nuc bătrân. Dar cel mai mult te surprind persistenţa unor rămăşiţe de viaţă comunitară greu de înţeles pentru modernitatea citadină. Rânduri de narcise plantate cu grijă la o margine de bloc. Flori udate cu cana. Câţiva puieţi de arbori care deja au prins puteri. Un geam de demisol cu ghivece vesele. O crăticioară pusă la răcit pe un pervaz. Rufe puse la uscat printre copaci, demonstrând că totuşi prezenţa umană este coerentă. O scară de bloc amenajată la intrare cu jardiniere înflorite.Totul dă impresia de univers aparte, atipic, care încearcă să îşi păstreze un echilibru printre legile fizicii. Fragilitatea pare uneori cuvântul de ordine. Sau poate contrastul. Urme de arbori dispăruţi (tot mai multe) şi voioşia părăluţelor sau a viorelor. Aleile pustii şi mirosul apetisant de tocaniţă care rezbate după un geam întredeschis doar pentru două degete. O veche perdea cu dantelă scrobită şi routerul de la intrarea în bloc. O bancă scorojită, o pompă funcţională şi după trei decenii, al cărui scârţâit nu poate acoperi melodia unui telefon mobil din apropiere. Flori vs peturi sau doze de bere aruncate ici şi colo. Curios, nimic nu pare a disipa atmosfera cu aer uşor vetust. Da, cred că şi liniştea poate îmbătrâni interstiţial în mâna asta de blocuri. Numai că aici, ea îşi păstrează un aer aristocratic. La o grădină de bloc, o mamă şi fiica ei pregăteau ieri un mic strat pentru câteva primule care aşteptau cuminţi să fie plantate. De la scara vecină, o bătrână în cârje coboară cu greu cele câteva trepte, făcând semn fetei să vină pentru a-i da o pereche de mănuşi pentru grădinărit. Îi zămbeste şi o încurajează să continue. În nebunia acestor zile în care isteria coronavirusului pare să cuprindă oraşul, scena cu pricina pare a fi ruptă dintr-un film alb-negru. Printre faţade scorojite, într-un mic colţ de cartier îmbătrânit şi depopulat, omenia nu moare.

     Privesc lung la toporaşi şi ies dintre blocuri. La prima intersecţie, doi tineri nervoşi se apleacă sub greutatea sacoşelor, înjurând de mama focului...

Trecând prin timp...

"Trecând prin timp, îl însemnăm sub pas -

Aşa îl reprimeşte universul.

Dar însuşi timpul, când prin el păşim,

Ne schimbă tainic inima şi mersul.

Nu bătrâneţea, -n urmă alergând,

Spre moarte pasul cearcă să ni-l poarte,

Ci doar maturitatea creşte-n noi

Şi ne maturizăm până la moarte."

(Nicolae Labiș - Geografia timpului)