Din vremea când Bacăul era municipiul premiat cu o mare coroniţă pentru noile realizări ale socialismului...
Sursa: România liberă, 15 ianuarie 1972
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Din vremea când Bacăul era municipiul premiat cu o mare coroniţă pentru noile realizări ale socialismului...
Sursa: România liberă, 15 ianuarie 1972
Bacău, sfârşitul deceniului 5 şi începutul deceniului 6: un întreg şantier amenajat în nordul Parcului "Libertăţii" (astăzi "Cancicov") avea să reducă din suprafaţa spaţiului verde, ridicând rapid primele blocuri de pe Aleea Parcului şi clădirea teatrului de vară, obiectiv îndrăzneţ pentru acea perioadă. Începuse atacul sistematic al sistematizării oraşului, conform noilor directive impuse de la Centru. Descoperirea planului teatrului într-un număr din 1959 al revistei "Arhitectura" îmi oferă prilejul de a readuce în atenţie, uşor nostalgic, câteva imagini "de epocă" ale obiectivului atât de îndrăgit multor generaţii devenite astăzi mult prea serioase pentru a mai încerca să sară vreun gard...😁
La începutul anului 2021, Cecil Konijnendijk, un profesor olandez pasionat de ecologie urbană, a cuantificat necesarul de spații verzi urbane pe baza algoritmului „3-30-300 ”. Acestă regulă se bazează pe trei factori: pentru o sănătate mintală mai bună, trebuie să avem cel puțin trei arbori lângă casă, să locuim într-un cartier cu 30% acoperire a coronamentului verde și să nu fim la mai mult de 300 de metri de un parc/spaţiu verde urban.
Cercetătorii
de la Institutul de Sănătate Globală dinBarcelona au căutat să evalueze ştiinţific legătura dintre verdele urban de
proximitate şi confortul psihic al citadinilor, bazându-se pe rezultatele
studiului aplicat la 3145 de
locuitori ai capitalei Cataloniei. Rezultate au fost publicate în numărul 215/decembrie
2022 al revistei Environmental Research, confirmând efectele pozitive asupra sănătății
mintale. Simpla expunere la un spațiu verde din apropierea casei este „în mod
semnificativ asociată cu o sănătate mintală mai bună, un consum mai mic de antidepresive
și fără vizite de la psihologi sau psihiatri”, concluzionează autorii
studiului. Articolul este disponibil aici.
Am avut răbdarea prin primăvară 👽 să parcurg cele peste 550 de pagini din Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului Bacău pentru perioada 2021-2027, document strategic aprobat în Consiliul Local Bacău. Pentru a vă stârni curiozitatea, redau mai jos două paragrafe cu statut vizionar👀:
"...reabilitarea și redeschiderea grădinii zoo,
realizarea unei grădini botanice, realizarea unei săli polivalente"...
"În anul 2027, municipiul Bacău si Zona
Metropolitană Bacău sunt unele dintre cele mai atractive și primitoare zone din
regiune, dar și din țară, fiind recunoscute pentru diversitatea și notorietatea
evenimentelor culturale, dar și pentru viața socială activă din mediul urban și
mediul rural" (p. 451).
Am zis eu că voi reveni mai pe larg, dar nu mai văd rostul... Ne auzim direct în 2027!
Foto: Iulian Radu
Un spațiu public de calitate are două valențe principale: aceea de a te proteja – protecție la vânt, soare și față de mașini - și ceea ce se numește în limbajul de specialitate „posibilitatea de adăstare”, adică posibilitatea ca eu să mă opresc între casă și magazin, pe o bancă, undeva la umbră.
Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Vă spun că nu degeaba
am îmbătrânit!
Cine-ţi mai dă înapoi
Timpul?
Cine-ţi restituie
tremurul tinereţii din vene pierdut
Să poţi zburda curajos
astăzi mimând Iubirea?
Gata! Obrazul e gros
şi greu de-atâta Viaţa
Trăită cu regrete şi
dureri nesfârşite din neiubire.
Arunc în voi cu
castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Condeiul e încins
de-atâtea stele şi versuri în care
Mi-am pus miezul inimii
să respire până la marginile ei
Pline de o prezenţă
ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat
Şi-n degetul arătător
întins din mine spre voi cu indemnul;
Eu sunt Octombrie! O
să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!
O să arunc cu castane
în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;
Iubiţi-vă cât mai e
timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!
Iubiţi-vă cerniţi!
Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!
... Mâine poate...
Iubiţi-vă azi!
Eu vă iubesc Mâine?
Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi
buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul
meu şi-al vostru.
Vin de dimineață. Agită, discută, mută, cară, descarcă, încarcă, trântesc, sparg, trag, bortelesc, se sfădesc, smucesc, răzuiesc, împing, claxonează, scormonesc, lipesc, înfășoară, desfășoară, fumează, tîrăsc, ridică, coboară, înjură, privesc, înnădesc, glumesc, sporovăiesc, râd, transpiră, apar, dispar... Cam așa e de vreo trei săptămâni la colț de bloc(uri). E atâta emulație încât ai zice că se lucrează concomitent la prelungirea căii ferate Bumbești-Livezeni spre conectarea cu Eurotunelul de sub canalul Mânecii. Să nu disperăm: lucrările au o precizie chirurgicală, Dorel nu a mai spart nicio conductă de apă, cartierul trepidează de viață, lumea de lângă noi se schimbă pe nesimțite...
Fâşiile plantate de-a lungul arterelor de circulaţie reprezintă o categorie
foarte importantă a verdelui urban, îndeplinind numeroase funcţii: compartimentare
transversală a străzilor, crearea unor efecte arhitecturale în
asociere cu aliniamentele de edificii, ameliorarea microclimatului urban (mai
ales prin umbrirea de către arbori a trotuarelor şi parţial a carosabilului,
dar şi prin procesul de evapotranspiraţie), atenuarea poluării aerului, ghidaj optic şi estetic, variaţie în peisajul
urban, mascarea unor elemente inestetice, protecţia taluzurilor în zone cu
relief accidentat etc. Amplasarea elementelor vegetale în structura căilor
rutiere depinde de tipul şi dimensiunile străzilor (locală, magistrală,
penetrantă), de condiţiile locale, tipul construcţiilor, specificul
arhitectural, regulamentele locale de urbanism (aplicare, monitorizare),
existenţa unor politici locale privind amenajarea şi întreţinerea arborilor
stradali şamd.
În
ciuda unor neajunsuri (sporirea riscului de coliziune, structura şi vârsta
necorespunzătoare a speciilor, care determină depuneri de crengi, polen, flori şi
fructe care pot crea suprafeţe de alunecare pe trotuare şi derapaj pe carosabil),
amplasarea corectă a plantaţiilor şi o întreţinere constantă fac din aceste
aliniamente stradale o componentă definitorie a imaginii urbane, absolut
necesară în conturarea unei infrastructuri verzi urbane şi în creşterea
calităţii vieţii.
Tipul
şi fizionomia acestor plantaţii depind de lăţimea şi structurarea străzii,
intensitatea circulaţiei vehiculelor şi accesibilitatea pentru mijloacele de transport
în comun, cadrul arhitectural al tramei stradale, profilul urban al
cartierelor, orientarea străzilor faţă de punctele cardinale (cele cu
dispoziţie nord – sud fiind foarte însorite), reţeaua infrastructurii tehnice
subterane (conducte de gaz, instalaţii electrice, canalizare etc) şi, nu în
ultimul rând, de gradul de educaţie civică şi ecologică al citadinilor.
La alegerea
speciilor folosite este necesar urmărirea unor criterii de selecţie, care să
permită optimizarea calităţilor ecologice dar şi de asigurare a unei bune
siguranţe pentru circulaţia autoturismelor şi a celei pietonale: longevitate,
rezistenţă sporită la noxe, perioadă de înfrunzire cât mai lungă, creştere
rapidă, sistem radicular pivotant, capacitate de drajonare redusă, capacitate de
a suporta tăierile în coroană, desprinderea rapidă, toamna, a întregului aparat
foliar pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare cu lucrări de curăţenie,
evitarea speciilor ale căror flori şi fructe murdăresc prea mult strada sau
incomodează pietonii.
La nivelul
municipiului Bacău, această categorie de spaţii verzi era - teoretic - bine reprezentată, suprafaţa totală existentă
în statisticile oficiale, de 58 ha, depăşind chiar suprafaţa totală a
parcurilor (56,64 ha) la nivelul anului 2010. Din păcate, la nivelul ultimului
deceniu este vizibilă degradarea acestor fâşii verzi stradale, plantaţiile de
aliniament dispuse lateral reprezentând categoria de spaţii verzi care a a avut
cel mai mult de suferit (atât ca suprafaţă, cât şi din punct de vedere calitativ),
prin amenajarea locurilor de parcare, lărgirea căilor rutiere în scopul decongestionării şi fluidizării traficului
rutier, efectuarea de lucrări subterane la reţelele tehnice aferente locuinţelor,
parcarea autoturismelor pe spaţiul verde sau construirea şi extinderea (de
multe ori ilegală) a unor construcţii. În acest mod, numeroase plantaţii
stradale şi-au pierdut continuitatea, apărând, mai ales în lungul arterelor
rutiere cu trafic intens sub forma unor simple fâşii înierbate, puternic
fragmentate, în care nici arborii nu au fost feriţi de intervenţii brutale
executate de lucrători (prin toaletări neconforme, lucrări edilitare efectuate
neprofesionist etc) sau de concetăţenii cu un simţ deviant al proprietăţii.
Posibilităţile de extindere a suprafeţelor ocupate cu această categorie de spaţii verzi sunt relativ limitate, fiind dependente de extinderea intravilanului, amenajarea unor noi căi de circulaţie internă ca urmare a densificării fondului locativ sau modernizarea tronsoanelor din cartierele cu dotări tehnico-edilitare mediocre. Preţul ridicat al terenurilor intravilane determină însă pe mulţi dezvoltatori imobiliari să ignore cu bună ştiinţă reglementările în vigoare, aceştia limitând la maximum suprafeţele destinate noilor fâşii stradale, în special în favoarea parcărilor.
Absenţa plantaţiilor stradale este, în anumite situaţii, şi o consecinţă şi a reglementărilor urbanistice în vigoare. Pentru străzile înguste dintre blocuri sau din cartierele de case, care asigură pe o lungime redusă accesul rutier către arterele principale ale oraşului (ex: Aleea Vişinului), nu se pot asigura distanţele minimale de protecţie până la axul trunchiului, stabilite la 5 m pentru pereţii cu ferestre şi 2 m pentru pereţii fără ferestre sau faţă de gard.
Vechea repartiţia
spaţială a aliniamentelor stradale (în evidentă corelaţie cu evoluţia
teritorială a localităţii) devine, astfel, palimpsestică, oraşul pierzând an de
an suprafeţe verzi deloc de neglijat. Străzile umbroase, care să ofere
protecţie în arşiţa valurilor de căldură care îşi fac simţită prezenţa tot mai
pregnant, au devenit o raritate, putând vorbi în multe situaţii doar de
sectoare de stradă de ordinul zecilor de metri în care beneficiile ecologice
ale arborilor îşi fac simţită cu greu prezenţa. Precum omul gospodar care îşi
face vara sanie şi iarna car, se impune cu urgenţă un plan local de măsuri
privind amenajarea, extinderea, întreţinerea şi inteconectarea acestor fâşii
plantate, pentru a putea vorbi într-un viitor apropiat cu accente climatice
sumbre de o infrastructură verde cât mai coerentă, într-un oraş care tânjeşte ...(şi)
după verde. Pentru a ne bucura de aceste alveole pulmonare rectilinii, ar
trebui însă ca toţi să ne aducem contribuţia, cu mic, cu mare...
Am găsit și eu în poștă un ziar. Am remarcat nu neapărat macheta unui stadion futurist (mai am prin calculator vreo 3-4 planșe de acest gen, care au fost promovate meteoric de-a lungul timpului). Mi-a sărit în ochi "salba" de blocuri care a fost inserată în spatele arenei, în zona (fostelor) terenuri sportive. Zona care, in vremea copilăriei și adolescenței mele aducea sute de pici la joacă și la activități sportive. O zonă care venea în continuarea Parcului Libertății ("Cancicov"-ul de astăzi), reprezentând prin dimensiuni si complementaritatea funcțiilor, un element remarcabil pentru municipiu, element urbanistic rarisim la nivelul intraurban in reteaua urbană națională. Momentul '90 avea să aducă rapid destructurarea: degradarea spațiului verde, schimbarea utilizării terenului (mare universitate particulară, sedii de firme etc), ruinarea bazei sportive (in anii' 80 considerată cea mai mare si mai complexă din provincie). Acum, prin jocul imobiliar al ruletei public-privat al anilor de "tranziție la economia de piață", zona menționată are toate șansele să se metamorfozeze definitiv în beton, sticlă și asfalt, cu toate "beneficiile" asociate. Într-un oraș în care textura se densifică precum un țesut canceros, un oraș care nu cunoaște dezvoltare prin "urban sprawl", intr-un oraș în care zona metropolitană este de 20 de ani o Fata Morgana rozalie, noi ne vom sufoca intra muros. Dar ce contează, de la un etaj superior unii vor rânji condescendent, plescăind mulțumiți la notificările primite pe telefon de la contul bancar. Restul e sporovăială cu esență de sustenabilitate long-lasting.