Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Palimpseste urbane din orașul de odinioară...
Ultima lună a iernii calanderistice nu a ieşit din tiparul iernii 2022/2023: o temperatură medie lunară pozitivă (2,26 C) şi o abatere semnificativă faţă de media lunară multianuală (+2,3 C). Din acest punct de vedere, şablonul termic este foarte asemănător cu cel înregistrat în ultimii ani (v. grafic). Semnalăm acum cele mai scăzute temperaturi ale iernii (-16,4 C pe 10 februarie şi -14,7 C pe 9 februarie), alături de şocuri termice primăvaratice (17,5 C pe 25 februarie). Nicio zi cu zăpadă, cantitatea totală de precipitaţii fiind foarte modestă: 18 l/mp. Per total, putem spune şi noi: Où sont les neiges d'antan?
O iniţiativă lăudabilă:
O scurtă și răcoritoare plimbare duminicală în parc mă face
să vă reamintesc despre o inițiativă dragă mie, aceea de a onora fiecare
nou-născut și fiecare cuplu proaspăt căsătorit prin plantarea câte unui copac. Pe lângă îmbogățirea
patrimoniului natural din orașul nostru, acest demers simbolizează un nou început,
plin de promisiuni și speranțe. Doar în 2022, în Bacău s-au înregistrat 760 de
căsătorii și 3233 de nou-născuți. Imaginați-vă ce ar însemna aceste cifre
transpuse în parcurile orașului!
Vă îndemn cu inimă deschisă să vă alăturați în această inițiativă, pentru a crea împreună un oraș mai verde și mai prietenos cu mediul înconjurător! Dacă sunteți parte dintr-un cuplu nou-căsătorit sau un proaspăt părinte, tot ce aveți de făcut este să vă exprimați această intenție pe adresa Primăriei Bacău - contactprimarie@primariabacau.ro. Un reprezentant al instituției vă va contacta pentru a stabili detaliile ulterioare. Plantările efective se vor desfășura în lunile martie și aprilie în parcurile Catedralei, Nord, Trandafirilor, Prefecturii, Olimpic, Sud, Făgăraș. - Liviu Miroșeanu, viceprimar liberal al municipiului Bacău, pe pagina personală de Facebook.
În 2017, Peter Wohlleben făcea senzaţie cu lucrarea „Viaţa secretă a copacilor” (apărută şi la noi, prin grija Editurii Publica - foto). Silvicultorul german ne dezvăluia atunci crampeie din viata secretă a arborilor, scoţând la iveală detalii uluitoare despre aceştia: copacii au memorie, comunică intre ei, simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe masura ce înaintează in vârstă, să le apara riduri. Anumiţi copaci (stejarii, spre exemplu) comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar este atacat, emană anumite substanţe prin care-şi avertizează semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele. Comunicarea între rădăcini se face nu numai între ele direct, ci și prin ciuperci care funcționează precum fibrele de net, vorbindu-se astfel tot mai mult de wood wide web, fiindcă într-o linguriță de pământ de pădure sunt kilometri de hife (celule filamentoase din ciuperci). Comunicarea este, imaginaţi-vă, şi electrică. Fagii, stejarii sau molizii trimit semnale electrice cu o viteză de circa 1cm/minut când sunt agresați de animale, de exemplu când li se mănâncă din coajă. O adevarată relaţie simbiotică se stabileşte în pădure, zonele forestiere sunt interconectate prin aceste reţele neştiute, dar foarte eficiente atunci când nu sunt bulversate de acţiunea antropică…
La fel ca
oamenii şi animalele, pădurile tind sa
aibă copaci ,,mama”, care acţionează ca centru de comandă al întregului sistem.
Arborele-mamă este arborele care transmite anumite mesaje si gestioneaza toate
informaţiile din pădure. Potrivit unor cercetări recente, arborele-mamă are, de
asemenea, o abilitate neobişnuită de a recunoaşte ce arbori au crescut din
propriile ei seminţe şi chiar pot avea anumiţi favoriţi. Scenariu de Avatar,
nu-i aşa?
Evoluţia
extraordinară a ştiinţei ne demonstrează că silvicultura tradiţională nu
trebuie să mai vadă un copac drept un banal furnizor de lemn. Încă suntem la
stadiul în care, vorba lui Wohlleben, „pădurarii convenționali înțeleg la fel
de mult despre pădure ca și măcelarul despre bunăstarea animalelor”…
Viitorul ne va rezerva în continuare mari surprize şi în acest domeniu, sunt convins. Abia de acum universul regnului vegetal începe să fie perceput…În „Verde uimitor” (Editura Art, 2018 – foto) Mancuso şi Viola ne atrăgeau atenţia că „doar aroganţa umană şi faptul că viaţa plantelor se desfăşoară într-un mod lent ne împiedică să le apreciem inteligenţa – da, inteligenţa - şi extraordinarul succes al dinamicii existenţei lor.” Vom avea răbdarea şi înţelepciunea să le ascultăm semnele?
Nu nu este o greşeală în titlu, cu referire la conceptul la modă despre oraşul de 15 minute. Aici vorbim de cele 15 secunde preţioase, pierdute de orăşeanul de la bloc, după ce închide uşa apartamentului, în drum spre presantele treburi zilnice. Desigur, ghena de gunoi se află la câţiva kilometri distanţă, pericolele pândesc la tot pasul, un râu învolburat stă în calea efortului citadin şi timpul este, nu-i aşa, atât de preţios...
Gata-gânditul acestui secol:
Un adevărat veteran Ginkgo biloba, sincron cu momentul amenajării Castelului Sturdza de la Miclăuşeni (judeţul Iaşi), în perioada 1880-1904. Bătrâna Doamnă din Parcul Trandafirilor ar avea multe de aflat de la seniorul ieşean, dacă ar putea sta de vorbă face-to-face...
Am făcut o plimbare în pădure și m-am întors mai înalt decât copacii, spunea pe bună dreptate Henry Thoreau. Pe Domeniul Sturdza de la Miclăuşeni ai acest sentiment...
Centrul era locul de întâlnire a tuturor celor care doreau să fie văzuţi din diferite motive. Era o ridicare la scară a tradiţionalei „bătături a satului” unde nu se mai adunau oamenii la joc, ci la vedere. Rituala plimbare pe centru a familiilor aşezate, funcţionari la stat ori oameni care trăiau aventura existenţei pe cont propriu, începea de la Grădina Publică...(Eugen Uricaru)
