Demografia judeţului Bacău

Ruralul şi urbanul băcăuan, în două ipostaze foto-demografice definitorii pentru acest început de secol. 

Cum citim în poluanții din atmosfera Bacăului

    Ne este familiară o astfel de imagine, rod al fluxurilor tehnologice marca AMURCO (un exemplu relevant)? Cu siguranță!

    Pentru a înțelege dispersia poluanților în atmosfera Bacăului dar pentru a afla și alte informații interesante despre modul în care penele de poluanți ne pot oferi indicii despre prognoza vremii, un foarte bun articol ne stă la dispoziție aici.

Sursa: Arhiva de geografie

Harta fricii

O interesantă cercetare la nivelul capitalei, referitoare la sentimentul insecurităţii. S-ar putea încerca şi pentru Bacău, unde avem destule zone care determină comportamente topofobe.

 Articolul complet aici.

Sursa hartă: http://mentalgeo.wordpress.com/

Iluminatul Bacăului de secol XIX

Cele dintâi lămpi cu gaz au fost aşezate pe străzi la 1867. În mijlocul oraşului s-au pus vreo 100 de lămpi, iar celelalte străzi şi mahalale au rămas tot cu lumânări de seu. Şi aceste 100 de lămpi erau aşa departe una de alta, că puteai să tragi cu puşca de la o lampă la alta.

Iluminatul oraşului se făcea astfel: la 100 de stânjeni, iar prin mahalale la o depărtare şi mai mare, câte un par înfipt în pământ avea în vârf un fânar [felinar] mic şi în fânar o lumânărică de seu. Şi aceste fânare se aprindeau de nişte oameni care se numeau “fanaragii” care făceau apoi şi paza de noapte, strigând din când în când cât îi ţineau gura: ”Te văd !...te văd!...”. Iată siguranţa şi îndemânarea orăşenilor ce aveau nevoie să umble şi noaptea.

Cu toate acestea circulaţia nu înceta până după miezul nopţii. Boierii care se adunau la sindrofii pentru a juca ”şfichiu” şi “stos”, iar cucoanele “gajuri”; teapa negustorilor care se adunau să joace “calul alb” şi “de-a împăratul”, mahalagii care se adunau la cislă şi clăci; toţi umblau cu felinare mici aprinse, în mâini. Boierii care aveau trăsuri, cu trăsuri, iar ceilalţi pe jos având câte o slugă înainte cu felinarul aprins ca să le arate drumul şi să se ferească de băltoace. (Extrase din Costache Radu, Bacăul de la 1850-1900, Bacău, 1906)

La patinoar