Lacul îngheţat

Luceafărul fără aur. Jaful anului.

     Comercianţii care au magazine în Complexul Comercial Luceafărul, situat în centrul municipiului Bacău, sunt în stare de șoc. Oamenii au observat în această dimineață că au fost călcaţi de hoţi. Potrivit România TV, s-au furat 15 kilograme de aur. Poliţia face verificări pentru a afla metoda de operare.

    Conform purtătorului de cuvânt al Poliţiei Judeţene Bacău, Loredana David, jaful a fost anunţat de către o angajată care a reclamat că au fost sparte trei standuri de bijuterii. Oamenii spun că hoţii au plecat din magazin cu 10-15 kilograme de aur. În acest moment se fac cercetări, poliţiştii urmând să stabilească cu exactitate prejudiciul creat şi modul de operare al hoţilor.

Detalii pe  RTV.NET.

Strada Mare

"Firmele Străzii Mari instruiesc asupra unei lumi a contrastelor, în care se amestecă ficţiunea cu proza cea mai respingătoare, rafinamentul obiectelor cu rusticitatea deprinderilor, inventivitatea cu pişicherlâcul, vanitatea cu insuficienţa mijloacelor. Notele de progres îl pot satisface pe cel care o observă din punctul de vedere al sociologiei economice. Pentru un senzitiv ca Bacovia frapante însă sunt meschinăria, vulgaritatea, ipocrizia pe care e clădită şi, nu în ultimul rând, lipsa ei de distincţie şi de delicateţe" (Constantin Călin, Dosarul Bacovia, Ed. Agora Bacău, 1999).

Reclamă 3D

De ce are Bacăul temperaturi scăzute şi ceaţă?

   Iernile cu temperaturi coborâte şi numărul mare al zilelor cu ceaţă (fenomen meteorologic specific oraşului lui Bacovia, cu o frecvenţă cuprinsă între un minim de 21 de zile şi un maxim de 82 de zile pe an) conferă un specific microclimatic care nu prea este de invidiat. Aceste particularităţi climatice au fost explicate acum câteva decenii de climatologul Ion Gugiuman (1909-1990, profesor universitar la Facultatea de Geografie a Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi): „Acest calm al atmosferei se datoreşte unui aspect al reliefului – cel de bazin orografic, mărginit la est şi la vest de dealuri înalte, iar la sud de o strâmtoare – poarta de la Răcătău, - care frânează scurgerea maselor de aer spre sud. Şi atunci, aerul frânat şi rece coboară de pe dealuri şi provoacă temperaturi reduse, ceaţă şi negură” (Gloria Lăcătuşu, Zăpezile calde, Ed. Junimea, 1979).

            Este firesc astfel să avem temperaturi mai scăzute în lunile de iarnă comparativ cu Iaşul (v. grafic), să nu mai vedem zile întregi Soarele doar dacă urcăm pe Culmea Pietricica, spre Măgura sau să orbecăim prin ceţuri mai dese decât în filmele lui Tarkovski. Un an „anormal” de sanogen a fost 2011, atunci când golirea pentru câteva luni bune a Lacului Bacău II (clic aici) a diminuat simţitor frecvenţa ceţurile de toamnă…