Recenta semnare a contractului privind proiectul „Schi Parc Slănic-Moldova”, după vreo 6-7 ani de la
anunţarea lui, reprezintă cu siguranţă una din cele mai bune veşti pentru acest
final de an. Conform estimării perioadei de implementare, ar trebui ca cel
târziu la finalul anului 2013, judeţul Bacău să se îmbogăţească cu o pârtie de schi de 1500 m lungime, 38 m
lăţime, o energie de relief de 230 m (coborârea începe la 714 m altitudine,
punctul de sosire fiind la 484 m) şi o capacitate de primire de 693 de schiori
pe zi. Acesteia i se va adăuga conform proiectului de 28,236 milioane lei
(aproape 7 milioane de euro) şi o infrastructură specifică, formată din
teleschi, instalaţie de iluminat nocturn, instalaţie de zăpadă artificială,
maşină de bătut zăpada, serviciu Salvamont, şcoală de schi. Potrivit Strategiei de dezvoltare durabilă a oraşului
Slănic Moldova în perioada 2010- 2020, finalizată în luna august a acestui
an, investiţia atât de aşteptată se încadrează într-un set mai amplu de
proiecte, care au ca finalitate transformarea staţiunii într-o „veritabilă
perlă a turismului românesc” (citat din document). Alături de conturarea
domeniului schiabil, care ar reduce sezonalitatea turistică tot mai pronunţată,
edilii au în vedere amenajarea infrastructurii balneare din jurul celor 21 de
izvoare minerale, promovarea sistematică a potenţialului turistic, amenajarea
traseelor turistice montane din Munţii Nemira, înfiinţarea unui centru de
formare în turismul balnear, amenajarea hidroenergetică a Slănicului şi
practicarea sporturilor nautice pe anumite sectoare (rafting), construirea unei
baze sportive, a unei telecabine cu clădire pentru observaţii panoramice şi a
unui parc de distracţii integrat, care să cuprindă inclusiv un Aqualand. Un set
de măsuri (fig. 1) care sunt atractive şi care ar scoate din conul prelungit de umbră în
care a intrat nemeritat, spunem noi, după 1989, Perla Moldovei, lucru vizibil şi din prisma evoluţiei foarte
fluctuante a numărului de turişti cazaţi în ultimul deceniu: 24827 (2002),
26076 (2003), 33097 (2004), 46183 (2005), 38789 (2006), 30072 (2007), 60000
(2008), 40000 (2009).
Dincolo de aceste proiecte, din punctul meu de
vedere rămâne extrem de actuală însă necesitatea stringentă a creşterii
accesibilităţii, prin scoaterea staţiunii din „fundul de sac” al micului
bazinet depresionar în care s-a dezvoltat situl aşezării (fig. 2). Din acest punct de
vedere, construirea unei şosele de legătură spre Valea Oituzului (către Poiana
Sărată, cu acces la E574 este vitală, oricât de mult ar costa această
investiţie. După trecerea momentului euforic al semnăturilor pe contractul
pârtiei de schi, ar trebui să avem în vedere realitatea: domeniul schiabil
românesc, cu cei 116 km de pârtii diseminate prin 17 judeţe (130 pârtii omologate)
abia se află la nivelul unei singure staţiuni montane din Austria, Franţa sau
Elveţia. Dacă includem şi aspectele geomorfologice caracteristice Carpaţilor
Româneşti, în mare parte restrictive pentru practicarea la scară mare a acestui sport,
necesitând cheltuieli suplimentare de întreţinere, este evident că sustenabilitatea
staţiunilor care se bazează doar pe această formă de turism este destul de
precară...Iar Slănicul ar trebui să-şi ia măsuri de siguranţă.
În loc de post scriptum: prin numeroase documente oficiale (inclusiv în
strategia actuală a staţiunii) precum şi pe suporturile cartografice de dată recentă,
am observat suprimarea cratimei din
oiconimul Slănic-Moldova. Scrierea corectă a denumirilor geografice româneşti
are totuşi nişte reguli stricte, din dorinţa de a standardiza toponimia
naţională, aşa cum de altfel se poate constata căutînd în Gramatica limbii române (Editura „Academiei”, 2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi
morfologic al limbii române (DOOM), publicat în 2005 la Editura „Univers
Enciclopedic” sau în Dicţionarul
geografic al României (Academia Română - Institutul de Geografie, 2008). Să
nu uităm deci micuţa cratimă: Slănic-Moldova, stimabililor!
Sursa fig.1-2: "Strategia de dezvoltare a oraşului Slănic Moldova, 2010-2020"
