Poveste matinală

Dimineaţă de iunie. Era probabil singura persoană din centrul oraşului care nu se grabea frenetic spre ceva, spre cineva. Un chip îngândurat, o privire tristă, uşor pierdută, coborâtă parcă din paginile lui Cehov. Doar câţiva porumbei reuşesc să-l scoată pentru moment din apatie. I-a urmărit cu atenţie, după care şi-a ridicat ochii, mirat parcă la gândul că mai există zbor, că aripile nu se frâng aşa uşor...După câteva clipe, o mătură hârşâită avea să îl scoată din reverie. S-a ridicat oftând, îndreptându-se de spate, şi a plecat lăsând pe bancă un colţ de pâine. Să fi fost mulţumirea lui pentru un vis frumos…sau tributul adus zbuciumului şi negurilor din adâncuri? O siluetă se prelinge spre stradă, aşteptând să fie repede înghiţită. Privesc la cei câţiva porumbei rămaşi de izbelişte şi uit să apăs pe declanşator. Sau poate că nu, dorindu-mi inconştient să-l mai văd vreodată pe o bancă, hoinar  de-al lui Baudelaire rătăcit într-un cenuşiu bacovian…

Pilula de urbanism (6): Aluviuni citadine

"Devenită acasă, o casă este un peisaj aluvionar al istoriei personale" (Vintilă Mihăilescu, 2017)

Casa memorială "George Bacovia"

      O succintă incursiune prin universul bacovian, la scurt timp după finalizarea (?) lucrărilor de renovare a casei memoriale. Fotografiile au fost făcute în Noaptea Muzeelor din 21 mai 2016.

Când teii înfrumuseţează Bacăul...

    Cred că strategii au confundat oraşul când au făcut afirmaţia cu teii, unitatea şi imaginea urbană... Până găsim imaginea recomand să ne odihnim fruntea sub frunzişul catalpelor (click aici)

Sursa: "Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Bacău 2014-2020", p. 106

Bacăul prin topul judeţelor în care să (nu) trăieşti

     Se iau 15 criterii reprezentative pentru calitatea vieţii. Se amestecă şi se pune totul sub lupa analiştilor de la "Capital" . Pentru Bacău,  indicatorul agregat rezultat ne poziţionează pe locul 18 din 42. O fi bine, o fi rău? Eu zic că intrăm în categoria judeţelor care nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti :)... Detalii pe Capital.

Foto: capital.ro

Velodromul "Cancicov"

După ceva vreme, am traversat „Parcul Cancicov”. M-am trezit faţă în faţă cu noile marcaje/piste pentru biciclişti. Uitasem de ştirea apărută prin presă şi de cele câteva comentarii anemice prin care discuţia era purtată pro sau contra bicicliştilor. Din punctul meu de vedere ar trebui să ne punem întrebări legate de punerea în practică a unei idei teoretic bune la scara şi specificul acestui spaţiu verde din inima oraşului. Concluzie personală: funcţionalitate limitată, tratare neunitară, estetică mai mult decât îndoielnică. Dimensionarea acestor adevărate „linii de forţă” care agresează vizual nu face decât să te întrebi dacă acest parc este propus pentru un nou circuit de Formula 1. Sau poate că bicicliştii şi pietonii au devenit două specii de prădători cu gânduri de exterminare...

Pi centru, la Bacău...

       „Mă aflu, din nou, „pi centru”, la Bacău… Revăd pe sub pleoape Teatrul şi fostul cinema „Mărăşti”, „Alimentara” cu program non-stop, vânzătoarele drăguţe, la care, încă de pe când eram prin clasa întâia, mă uitam cu drag şi cu chemare. Lucru pe care-l simţiseră, pe semne, şi ele. Pe la ore fără lume, se strângeau să ciorovăiască. Uneori mă nimeream printre ele, în timp ce unul din părinţi cumpăra câte ceva. Eram şi eu acolo, cu toată timiditatea mea incurabilă. Vorbeam, glumeau, mă-ntrebau câte unele (probabil că le eram simpatic, sau n-aveau ce face, la o oră goală de lume!) ce mai fac, cum e la şcoală, ce prieteni am, ce mă distrază mai mult prin oraş… La un moment dat, una mă-ntreabă: „Pe care din noi, dintre fetele de-aici, o iubeşti tu cel mai mult?” …Ce-ntrebare!  Cum să răspunzi la aşa ceva în gura mare! Mie tare-mi placea de Paula, cea cu obrajii roşii şi rotunjimi ce miroseau a mezeluri!!! A parizer şi a şuncă… Ei, da! Paula care zâmbea şi din ochi spunea cele mai frumoase vorbe… Mă codesc, desigur. O altă fată cu halat alb de vânzătoare, blondă şi bine dispusă şi ea, vine în ajutorul meu, văzând că mi-i jenă să răspund: „Uite, ai aici hârtie şi creion, nu trebuie să spui, scrie un nume (le cunoşteam pe toate, căci toate erau ispititoare şi isteţe!). Mă dau mai deoparte şi scriu numele celei dragi mie, sincer şi emoţionat. Numai că, în grabă, nefiind deloc scriitor, am „mâncat” o literă: „a”. Vă daţi seama că Paula fără un „a” nu mai e Paula! Se-adună toate, citesc, şuşotesc şi râd, râd de nu mai pot, în timp ce eu transpirat nu înţeleg nimic. Până când Paula însăşi îmi arată cum se scrie numele ei, adică cu toate literele. Dar ea a înţeles, totuşi, ce-a înţeles, şi mi-a zâmbit cald şi m-a strâns lângă şoldurile ei. Parfumul de mezeluri şi de lactate devenise poezie…”

   Un pasaj dintr-un savuros interviu cu parfum din alte timpuri, interviu pe care vă invit să-l parcurgeţi aici.

Error: missing data...

    Când viziunea se opreşte în sertarele unor birouri şi prin informaţiile aflate la o lungime de braţ. Dincolo de această limită a confortului începe necunoscutul strategic....

Sursa:"Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Bacău 2014-2020", p. 171 (click aici)