După
mai bine de două decenii de învățământ, pot spune cu mâna pe inimă că face
parte din categoria celor cu totul deosebiți. Prin pasiunea arzătoare, prin
inteligență, printr-un simț aparte al intuirii complexității fenomenelor
geografice. Prin spontaneitate și jovialitate. Prin faptul că respiră
curiozitate și dorință pentru cunoaștere. El este George, olimpicul vrăncean
care la festivitatea de premiere a Olimpiadei de Geografie (încheiată acum
câteva zile la Târgu Mureş) a făcut comisia naţională să recunoască că
generația de astăzi poate învinge manualele. O sală întreagă a aplaudat atunci,
materialul video ne stă la dispoziție pentru a viziona secvența memorabilă.
Știam deja că George este capabil de așa ceva. El este un învingător. Şi mai
mult decât atât, este open-minded. Geografia înseamnă in primul rând spirit
viu, cercetător, analitic. Mă bucur enorm că astfel de tineri pot schimba nu
doar manualele, ci pot învinge mentalități, gândire șablonardă, orgolii,
geopolitici mărunte... Ei sunt viitorul cel bun pentru țara asta. Noi trebuie
doar să nu le frângem aripile...Pentru el, pentru alții ca el, viitorul nu poate
și nu trebuie să aibă visuri depășite...Rise and shine!
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
joi, mai 09, 2019
joi, mai 02, 2019
Să ne transformăm oraşul ÎN BINE!
„Cine are dreptul de a transforma oraşul? Filosoful francez Henri
Lefebvre a oferit la un moment dat un răspuns simplu. Acest drept nu este ceva
care poate fi lăsat moştenire de către stat. Nu este o întâmplare determinată
de etnie, naţionalitate sau stat. Este câştigat prin actul de a locui. Dacă îţi
duci existenţa într-un peisaj comun urban, ai un drept natural de a participa
la trasarea viitorului său. Lefebvre a inventat un nou nume pentru formatorul
său de oraş cu drepturi naturale, care era deopotrivă cetăţean şi locuitor al
oraşului: citadin. (...) Suntem toţi
citadini. Suntem toţi, prin însăşi geografia vieţilor noastre, administratori
şi proprietari ai oraşului. Cei care realizează acest lucru pretind o putere
considerabilă.
Am învăţat acest lucru de la
oameni care au încetat să mai aştepte primarii, proiectanţii sau inginerii să
le refacă străzile sau cartierele. Unii dintre aceştia, precum vecinii care
şi-au dărâmat gardurile de pe strada N din Davis, doresc conturarea unei
comunităţi care are mai mult sens pentru ei decât cea pe care le-au servit-o
proiectanţii. Unii sunt mânaţi de dorinţa de a reclama un simţ aproape
intangibil al apartenenţei. Alţii vor locuri mai sigure pentru copiii lor. Unii
încearcă să salveze planeta. Unii vor mai multă libertate de a trăi şi a se
mişca cum doresc.Cu toţii dovedesc că
revoluţia oraşului fericit poate începe chiar de la uşa de intrare şi că
fiecare dintre noi are puterea de a modifica propriul oraş. Unii dintre ei
descoperă că schimbăndu-şi oraşele, se schimbă şi ei.” (Charles Montgomery
– Oraşul fericit, Igloo Media, Bucureşti, 2017)
Sursa foto: Sorin Filip - Planning urban, Presa Universitară Clujeană, 2009
Etichete:
eveniment,
investitii,
mediu,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
străzi,
urbanism,
Utilităţi
miercuri, mai 01, 2019
„Partea cea mai bună a viitorului este că vine în fiecare zi.”
Am auzit cu toţii de drama demografică a României, dar
mai puţini conştientizăm intensitatea şi efectele ei perfide. Viitorul nu sună deloc
bine (şi) din acest punct de vedere. Atunci îţi pui câteodată întrebări simple: au
instituţiile statului
capacitatea de a face faţă problemelor aduse de îmbătrânirea demografică? Iţi
vei permite un trai cât de cât decent după pensionare? Te va putea ajuta cineva
atunci când ajungi bătrân şi bolnav, cu copii şi nepoţi plecaţi prea departe în
visul lor de mai bine?
Etichete:
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
urbanism,
Utilităţi
joi, aprilie 25, 2019
Speranţa
Se spune că ziua în care Dumnezeu a creat speranța a fost probabil și
cea în care a zămislit primăvara...
vineri, aprilie 12, 2019
Perfecţiunea pavelelor
Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pân la-nălţimea
Inimii noastre.
Asta-i măsura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.
(Lucian Blaga – “Iarbă”)
marți, martie 19, 2019
duminică, martie 17, 2019
Oraşul în care verdele urban a ajuns bătaie de joc. Să punem cruce: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac..."
Duminică, zi de sărbătoare. Prin zgomotul de fond al orașului, slujba răzbate cu greu. În stația de autobuz lumea întoarce capul spre tăieturile proaspete, aruncând priviri dezamăgite sau pline de reproş. Lângă mine, o doamnă între două vârste oftează cu năduf: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac...
Dacă nu aţi aflat încă, detaliile le găsiţi aici: Masacrul la Cimitirul Central şi aici: O coadă de topor a mânuit o drujbă criminală.
Etichete:
Foto,
mediu,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
urbanism,
Utilităţi
sâmbătă, martie 16, 2019
Bacău: două imagini
Am văzut la faţa locului o bucăţică din traseul viitoarei şosele de centură a Bacăului. Urmele proaspete lăsate de utilaje mi-au adus aminte de o fotografie memorabilă. Deh, deformaţie profesională geo-fotografică :)
Foto: prima cupă excavată la fundaţia Sălii Sporturilor Bacău - 1974 (detalii aici)
Foto: etapa embrionară a şoselei de centură - 16 martie 2019
Etichete:
economie,
eveniment,
Foto,
investitii,
judeţ,
sistematizare urbană,
strategii,
Utilităţi
luni, martie 11, 2019
Starea de parc
Faţă de alte dăţi, acum nu a
fost vorba de săptămâni, luni sau ani de muncă asiduă. Strict tehnic, suma
momentelor creatoare nu a depăşit câteva zeci de secunde. Cu toate acestea,
proiectul din acest început de primăvară îmi este cel puţin la fel de drag. În
spatele lui, în spatele acelor secunde, pulsează tot ceea ce nu am reuşit să
pun pe hârtie, într-o formă mai mult sau mai puţin memorialistică, în anii de după dispariţia celor dragi. Este o altfel de poveste, solitară în
esenţă, condusă de jocul luminii între umbre şi întunecimi, prin timp, într-un spaţiu
distinct. Este o dedicaţie pentru sufletele care mi-au purtat paşii şi
gândurile pe aleile lui. Este o reverenţă
pentru o stare aparte: starea de parc...
***
Timp şi spaţiu convertite în imagini...Nu obiectivul aparatului de
fotografiat, ci ochiul sensibil care priveşte este creatorul acestui univers
surprins în curgerea anotimpurilor. Parcul „Cancicov” din Bacău, din spaţiu
comunitar, devine spaţiul celui care ştie să vadă, iar clipa, caducă prin
natura ei, se veşniceşte. Neîndoielnic, Lucian Şerban ştie asta...
Dan Petruşcă
***
Parcul este o insulă verde în jungla de beton urbană, un „deșert pozitiv”
(Cioran), care ne reamintește că nu suntem rupți de natură, ci o parte a
acesteia, o pădure organizată, dar și un spațiu trăit. Amenajat în interbelic
(1938) și restructurat în perioada comunistă, când, ironic, a devenit „al
Libertății”, actualul Parc „Cancicov” este un hiatus binevenit, un respiro al urbanului băcăuan, aproape de
centrul geometric al acestuia. O inimă verde, extrovertă, prin care întregul
oraș ar putea fi resuscitat, parcul se oferă ca un loc al reîntâlnirilor, al
regăsirii de sine, al liniștii și al convivialității, al jocului copilăresc și
al tristeții bacoviene, al iubirilor adolescentine și al despărțirilor, al
rememorării și al uitării de lume. Toate acestea într-un spațiu mai lent,
dilatat, în care viața urbană iese din tiparul robotizării curente și devine o
sumă de momente însemnate. Albumul de față este o colecție de imagini prin care
cotidianul devine memorabil, care transfigurează trăiri și o stare în care ar
trebui să poposim mai des: starea de parc…
Lect. dr. Alexandru Bănică, Facultatea de
Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
P.S.: Lucrarea va apare în
preajma Zilei Parcului „Cancicov” (22 martie, mai ţineţi minte de anul trecut,
nu-i aşa?)
Etichete:
eveniment,
evenimente editoriale,
Foto,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
spaţii verzi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)