Toamna exploziei

 

Momentul de grație

 

Exerciţiu de imaginaţie pe strada Ioniță Sandu Sturza...

 Dacă veți trece pe strada Ioniță Sandu Sturza, faceți pentru câteva clipe un exercițiu de imaginație pentru memoria locală... Trei-patru generații îi rămân credincioase, dar dacă adevărul lor nu e păstrat la timp, se va pierde și ar fi mare păcat...

Foto stânga, în fundal: Biserica Armenească, 1941, colecția Octav Olaru, coloriaj digital ing. Mihai Ceucă. Foto dreapta: situația actuală.

      Ing. Mihai Ceucă, Addenda la albumul documentar O bijuterie pierdută: “Cu regretul de a fi descoperită după tipărirea cărții, semnalez o poză de epocă din fototeca Octav Olaru, păstrător al patrimoniului cultural băcăun. Poza ne destăinuie amplasarea Bisericii Armenești în vecinătatea casei cu nr.26 de pe fosta Stradă Armenească (devenită 6 Martie și, apoi I.S.Sturza). Rămasă, din fericire, încă în picioare, reparată și funcțională, casa Nr.26 este un martor incontestabil al existențai bisericii. Păcat că imobilul a fost „reparat” și nu „restaurat”, dar apelând la clasica vorbă românească ”bun și așa...” să ne bucurăm, fie și pe jumătate, că se mai păstrează încă o urmă a istoriei locale.”

Urbanitate

 Prin Bacăul de altădată, atunci când firava fibră urbană creștea lângă o mult mai prezentă urbanitate... Astăzi avem prea mult urban și din ce în ce mai puțină urbanitate...

Sursa foto: Mihai Ceucă - "O bijuterie pierdută: Biserica Armenească din Bacău" , Editura Ararat, București, 2021

"Şi spune-mi de ce-i toamnă / Şi frunza de ce pică..."

  "Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geamul din faţa casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, şi, dacă nu sunt toţi la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare." 

George Bacovia

  

Toamna exploziei... pe firul apei

 

Spectacolul matinal al luminii

 

Emoţie de toamnă

 Starea de parc...

O bijuterie pierdută: Biserica Amenească din Bacău

     Acum aproape 20 de ani, două lucruri m-au făcut să descopăr uimitoarele palimpsestele ale Bacăului: monografia lui Costache Radu (1906) și imaginea încețoșată a Bisericii Armenești. Ambele mi s-au părut fascinante, aterizând dintr-un univers care ștersese deja cu prea multă nechibzuință fizionomiile urbane ale orașului de altădată. Colecția de cărți poștale ilustrate a domnului inginer Mihai Ceucă a deschis apoi pentru noi toți șansa de a călători în timp și de a cerceta peisajele aluvionare ale istoriei urbei. Biserica a rămas în continuare pentru mine la fel de misterioasă, un arhetip al spiritului locurilor pierdute în vâltoarea sistematizării comuniste și al oftatului generațiilor pierdute. Acum, un nou gest de recuperare a memoriei orașului, rod al pasiunii neobosite marca Mihai Ceucă, transformă timpul și spațiul, aducându-le pe coordonate palpabile. Rădăcinile citadine ne sunt mai vizibile, luptând în continuare în pământul indiferenței și neimplicării ce caracterizează lumea în care trăim. Uitarea a mai primit o lovitură, iar locul a mai câștigat o bătălie cu timpul...

             Mă uit la coperta primei reditări (2006) a "Bacăului de la 1850-1900". Acel joc de puzzle generat digital - combinație de speranță și revoltă - devine acum, în sfârșit, grație neobositului explorator Ceuca Mihai , o imagine vie și clară a unui trecut obscur și luminos totodată, prin contradictoriul său...Mulțumesc, mulțumim, domnule inginer !

Sic transit...

 Tristeţe pe strada Oituz...