Speranțe citadine

 Într-un oraș deficitar în spații publice, amenajarea unei piațete aduce incontestabil beneficii pe termen lung. Bacăul are nevoie de accesibilitate pietonală, convivialitate, relaxare și odihnă activă. Noua amenajare, gândită în tandem cu proaspătul sediu al Bibliotecii Județene "Costache Sturdza", creează premisele dezvoltării unui nucleu de viață citadină perenă, depășind statutul unui simplu interstițiu între două străzi. Pasajul Revoluției, Piața Alexandru cel Bun și această nouă amenajare (care merită și o identitate toponimică!) ar putea deveni un spațiu fluent — un spațiu public al valorilor împărtășite, bazat pe cei trei catalizatori ai ansamblului: comerțul, cultura și spiritualitatea, în fapt trei factori generatori ai urbei noastre...

Da, arborii nu au voce, dar noi avem!

 Un text de pus la rană, marca conf. Tibor Hartel (biolog la UBB). Da, există arbori din spațiul public urban care devin cu timpul parte a evoluției noastre, repere personale sau comunitare ce condensează evenimente, trăiri, amintiri, nostalgii, bucurii, ajutând sentimentul apartenenței și spiritul locului. Greu de înțeles din prisma gândirii strict contabile, prin ochii celor care nu sunt cu adevarat legați de orașul natal sau de cel adoptat mai târziu...

Foto: Parcul Cancicov, martie 2018. Astăzi, zona arată cu totul altfel...

"Când oraşul pierde mai mult decât un arbore (sau de ce doare îndepărtarea arborilor?)

Știu că mulți cititori ai acestor rânduri vor solidariza cu ce am scris. Pentru că valorile relaționale - de identitate - ale arborilor chiar există. Expun deci ce simt acum, în speranța că vă ajută să înțelegeți ce simțiți când brusc vă treziți fără arbori în fața blocului/casei.

Paltinul acesta a fost cu noi de când ne-am mutat aici, de aproape 10 ani.

Matyi, fiul nostru, are 9 ani. Practic, pentru el, paltinul a fost „mereu acolo”.

A fost parte din identitatea noastră de familie.

Așteptam primăvara să înflorească, număram insectele pe flori, făceam observații. Avem o colecție impresionantă de specii (insecte/polenizatori) pe care le-am văzut şi fotografiat la el. Vara era frumos şi furniza răcoare.

Relația noastră s-a adâncit în perioada de lockdown (coronavirus). Paltinul era de mare ajutor atunci. În mai multe puncte de vedere. Era un fel de bunic(ă) pentru Matyi, susținere pentru noi.

Iarna, paltinul era popas pentru păsările care vizitează Clujul mai mult în sezonul rece. Era un mic ecosistem la câțiva metri de balcon.

Și totuși, paltinul a fost tăiat ieri.

De ce oamenii se revoltă când se taie sau se strămută arbori? Revolta asta are legitimitate. Și nu e doar „emoție”. E și știință, și etică.

Există valori instrumentale: umbră, răcoare, microclimă, aer mai curat, estetică. Pe aceste valori e construit și limbajul de „servicii ecosistemice”.

Sunt legitime, măsurabile, vitale mai ales într-un oraș tot mai fierbinte şi mai poluat.

Dar există și valori relaționale. Acolo e alt plan. Arborele nu mai este doar „un obiect verde”, ci devine parte din oameni. Se strecoară în identitatea noastră, viața noastră, în memorie, în rutina vieții. Unii arbori primesc nume. 

 

Pentru unii, același arbore poate fi doar „un copac care face frunze”. Pentru alții, poate fi un reper al copilăriei, al liniștii, al unui colț de acasă. Uneori nu contează arborele în sine, cât contează relația dintre om și arbore, semnificația lui.

De aceea, un arbore „înlocuit” cu 2-3 puieți poate compensa parțial valoarea instrumentală (în timp, peste decenii). Dar nu poate înlocui ușor valoarea relațională.

Arborii care sunt primiți în identitatea noastră nu se substituie printr-o bifă administrativă. Înlăturarea lor poate însemna ruperea unei bucăți dintr-un loc care era „acasă”. Poate fi dureros. Se termină o relație. Se anulează forțat un element de identitate personală.

Idealul, pentru mine, e simplu și rațional:

păstrezi arborii maturi ori de câte ori se poate, cu intervenții punctuale și profesioniste când e nevoie (nu amputări și nu tăieri integrale „din reflex”), și plantezi mulți arbori tineri pentru viitor.

Arborii maturi pentru generația mea și pentru prezentul orașului; arborii tineri pentru generația lui Matyi și pentru deceniile care vin. Și avem grijă de cei tineri, pentru că vor fi adoptați în sufletele oamenilor iar copiii de azi vor deveni, într-o zi, scutul lor de apărare.

Dacă simțiți că astfel de tăieri rup ceva din Clujul respirabil, şi important, din Dvs., vă rog să redistribuiți. Arborii nu au voce. Noi avem."

Sursa: Fb/Tibor Hartel

Harta termică a Parcului Cancicov

       Trei ani (2022-2024) şi nu mai puţin de 26304 înregistrări ale temperaturii aerului în două adăposturi meteo amplasate la C.N. “Gh. Vrănceanu” şi C.N. Pedagogic "Ştefan cel  Mare" – la limita cu Parcul Cancicov. Graficele de mai jos oferă o imagine sintetică, clară şi solidă a rolului major jucat de inima verde a oraşului Bacău în moderarea topoclimatului urban, prin comparaţie cu zona centrală, unde densitatea construcţiilor determină un efect clasic de “insulă termică urbană”.

  Aceste rezultate oferă argumente științifice solide pentru gestionarea durabilă a spaţiilor verzi urbane pe plan local. Cele mai importante aspecte care merită a fi menţionate:

1. beneficii cuantificabile şi constante: Parcul Cancicov oferă o răcire medie de 0.92°C pe tot parcursul anului, cu vârfuri de până la -1.43°C dimineața și -1.38°C în luna august.

Lunile  cu cel mai puternic efect: august: -1.38°C (maxim), septembrie: -1.18°C, iulie: -1.22°C. Lunile  cu efect redus sunt noiembrie (-0.58°C) şi  decembrie (-0.59°C);

Diferenţe termice sezoniere: vara: -1.24°C (efectul cel mai puternic), toamna: -0.96°C, primăvara: -0.83°C, iarna: -0.64°C (efectul cel mai slab);

Concluzie: spațiile verzi nu sunt un "lux" sau "decor", ci  o infrastructură urbană funcțională cu beneficii termice măsurabile.

 

2. Impact maxim în perioade critice: efectul de răcire este cel mai puternic vara (1,24 C), adică exact atunci când orașul suferă cel mai mult de căldură şi consumul de energie electrică pentru aer condiționat creşte exponenţial...

Concluzie: investițiile în spații verzi protejează sănătatea publică și reduc costurile energetice în momentele critice.

 

3. pattern-ul  termic în 24 de ore:

- răcire maximă: ora 09:00 (-1.43°C) și 10:00 (-1.37°C)

- răcire minimă:  intervalul orar 03:00-05:00 (-0.60°C)

- cel mai răcoros interval: 06:00-12:00 (-1.1°C în medie)

Concluzie: verdele protejează populația în orele de vârf termic prin reduce stresului termic în orele de activitate intensă.

 

4. Necesitatea conservării speciilor de arbori şi arbuşti existenţi, plantări consistente în următorii ani pentru a diminua rarefierea vizibilă din ultima perioadă.

Efectul de răcire este consistent pe cei trei ani analizaţi (2022-2024), sistemul vegetativ era (încă...) stabil. Pierderea vegetației mature înseamnă pierderea efectului de răcire acumulat în decenii, demonstrând încă o dată că parcurile urbane reprezintă în primul rând spaţiu verde şi secundar amenajări care micşorează şi fragmentează spaţiul verde. Un parc matur nu se recreează în doi-trei ani, deci efectul „park cool island”  este direct proporţional cu structura, compoziţia şi densitatea fondului arboricol. Gestionarea viitoare necesită plantări sistematice cu specii care amplifică răcirea (arbori cu frunziș dens) şi crearea de "coridoare verzi" conectate la parc prin înverzirea zonelor adiacente deficitare.

 

Concluzie generală: Parcul Cancicov nu este doar un spațiu verde cu funcţie de agrement - este un sistem natural de aer condiționat care funcționează gratuit 24/7, oferind oraşului o binemeritată răcorire. Gestionarea corectă a celui mai complex spaţiu verde din municipiu nu este o cheltuială, ci o investiție  pe termen mediu şi lung în sănătatea publică, eficiență energetică și reziliență climatică.

Notă: Datele au fost culese din reţeaua de observaţie instalată în cadrul proiectului UCLAR (https://geo.uaic.ro/uclar/) începând cu anul 2022 şi continuate în proiectul MOBCLIM (https://www.geo.uaic.ro/mobclim/), proiecte coordonate de conf. dr. Lucian Sfîcă de la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. (geo.uaic.ro)

Pe aceeaşi temă:

 Pentru zile caniculare: Cum bate inima rece a Bacăului?

Cancicov Park Cool Island

 

Nerv(uri) spre iarnă

 Îmi plac la nebunie ultimele frunze rămase în vârf de ramuri despuiate la granița dintre toamnă și iarnă: au mereu ceva dintr-o lecție tăcută despre timp și așteptare. Ele nu mai păstrează nimic din optimismul verii ori din forfota cromatică a toamnei pârguite. Martori vremelnici, discreți, ai unei lumi care trece, ai unui ciclu ce se pregătește să închidă o paranteză. Suspendare între frig și cădere, între ceea ce a fost și ceea ce urmează să vină, într-un echilibru dinamic pe care doar natura îl poate orchestra...

    Privindu-le, înveți că timpul nu este doar curgere, ci și oprire. Așteptarea nu e pasivitate, ci o formă de curaj gravitațional:  tenacitatea de a sta în bătaia vântului, de a rezista în fața inevitabilului, de a spune lumii: Încă nu!  Paradoxul unei încăpățânări vegetale, siluete care nu mai hrănesc copacul, dar îi păzesc memoria. Nu mai cresc, dar țin în ele, pentru câteva zile, promisiunea unei primăveri care, deși nevăzută, pulsează undeva în adâncul lemnului.

    Spleen-ul finalului de noiembrie se topește puțin când privesc cum o singură frunză poate aprinde cerul cu galbenul ei obosit. E dovada că frumusețea poate să supraviețuiască și atunci când în jur cuvântul de ordine e descompunerea. Că există conexiune chiar și în clipele când vântul pare să fure tot ce e sigur între cer și pământ. Că și pe un fundal plumburiu poți găsi o formă de estetic cu valențe fotografice, dacă înțelegi că sfârșitul nu este un capăt, ci un moment de respiro. Oricât de mult apăsă aerul bacovian cu melancoliile și (pe)trecerile lui, există mereu un rest de lumină care rămâne agățat în ramuri, pentru a ne aduce aminte că primăvara nu e niciodată prea departe...

Cum mai stăm cu suprafaţa spaţiilor verzi din Bacău?

 Ultimele date oficiale publicate de DJS Bacău în Anuarul statistic al judeţului Bacău - ediţia 2025 evidenţiază pentru municipiul Bacău o zestre verde de 518 ha.

Sursa: DJS Bacău

Situaţia anterioară (2020) arăta în felul următor:

În trei ani s-au dus 25,6 ha. Scriptic. În realitate, nici cea mai înaltă formă de inteligenţă artificială nu ne poate răspunde cu exactitate...

Clasamentul oraşelor performante. Cum stă Bacăul?

 Iată că a fost publicat City Index 2005. Faţă de 2024, stăm un pic mai bine: am depăşit Slatina şi Piatra Neamţ. Acum 30 de ani ar fi fost o glumă...Detalii aici.

Sursa: presshub.ro

Parcul Gherăieşti: "insula" verde din nordul Bacăului

 Parcul Gherăiești - cel mai mare parc din orașul Bacău, situat în vechea luncă a Bistriței. După 1990, suprafaţa lui s-a tot micşorat în permanentă, prin retrocedări dubioase, construirea unui cartier de case ş.a.m.d. Modernizarea lui se amână de la un an la altul. Viitorul va mai fi verde în nordul extrem al oraşului?

S-a mai dus o magnolie în numele modernizării Parcului Cancicov...

 Pentru unii nu înseamnă nimic. Pentru alții, care i-au admirat portul și optimismul primăvaratic al inflorescențelor, se mai adaugă o clipă de tristețe.

S-ar putea spune multe, dar nu ar mai avea rost. Las câteva fotografii care să ne amintească de o magnolie care nu a avut norocul să prindă un parc în straie noi, impuse de vântul schimbării...

Situaţia actuală:

O nouă agresiune gratuită. Păcat...

#stareadeparc

Parcul Cancicov: culmea inutilităţii...

       Cu riscul asumat de a mă înnămoli, am vrut să surprind ultimele culori vibrante ale toamnei în Parcul Cancicov. Pe ultima sută de metri, spre ieșire, în timp ce încercam să scap de surplusul de argiluvisol de pe tălpi, o suflantă de frunze mă dezechilibrează auditiv din lirismul cromatic al arțarilor. Da, iată ce grijă pentru detalii și ce scrupulozitate, îmi spun... și ies din parc cu zâmbetul pe buze.

      Într-un parc fără alei, în care şantierul a răscolit peste tot şi la cea mai mică ploaie devine impracticabil, a pune un muncitor să sufle frunzele devine o culme a inutilităţii, delicat fiind spus...

Investiții în educație. Vom avea grijă de verde?

    Am aflat cu bucurie despre proiectul de modernizare a curţii colegiului meu — un proiect îndelung aşteptat, care a mai făcut ieri un pas înainte în şedinţa CL Bacău.

    Deoarece documentaţia făcută publică nu oferă detalii privitoare la spaţiul verde (există doar formularea lapidară „lucrări de amenajare a spațiului verde și plantarea arborilor”), îmi exprim speranţa ca toţi cei 56 de arbori din zestrea verde a liceului să fie, în final, integraţi cât mai inspirat în noua amenajare propusă de firma bucureşteană.

    Există aici arbori care au fost plantaţi odată cu ridicarea actualului sediu al instituţiei; există arbori sub a căror coroană foştii elevi au devenit actuali profesori. Aceşti martori tăcuţi ai devenirii vrâncene merită să bucure în continuare noi şi noi generaţii, care îşi vor ţese visul adolescentin (şi) de pe băncile umbroase ale curţii şcolii...

Bacăul, un loc nedorit în topul celor mai aglomerate oraşe

    Institutul pentru Orașe Vizionare a publicat ediția 2025 a „Indexului de Trafic”, un barometru anual al mobilității urbane din România. Studiul analizează 41 de municipii reședință de județ și compară diferențele de viteză între zilele lucrătoare și regimul liber de duminică dimineața. Datele au fost colectate în perioada martie – iunie 2025, de luni până vineri, între orele 07:00–20:00, pe mai multe rute din fiecare oraș. Concluziile arată că traficul urban rămâne una dintre cele mai mari provocări pentru comunitățile mari și medii din România, mai ales în contextul schimbării tiparului clasic al orelor de vârf.

    Potrivit raportului amintit, Bacăul se află pe poziţia a opta în  topul celor mai aglomerate orașe din țară. Datele arată un ETTR (Excess Travel Time Ratio) de 29%, ceea ce înseamnă că șoferii pierd în medie aproximativ 9 zile pe an blocați în trafic.

Sursa: City Index 2025

Detalii aici

Interstiții

Pe o mică alee dintre blocurile unui bătrân cartier timpul pare a curge într-o albie neafectată de vâltorile prezente. O liniște apăsătoare, plăcută pentru moment, dar lipsită de semnele jucăușe ale picilor de altădată. Mirosul de mâncare gătită se împletește cu cel al rufelor proaspăt spălate și întinse cu grijă pe sârmelor din fața blocurilor - obiceiuri vetuste pentru ochiul și nasul adolescenților spilcuiți. Fațadele coșcovite contrastează puternic cu rânduri de flori îngrijite cu  drag, semn că sufletele de după perdelele decolorate și-au păstrat spiritul tânăr. Pe o bancă, o bătrânică în papuci de casă împletește într-o cadență numai de ea știută, ridicând din când în când ochii spre un balcon din care vântul leagănă ușor un mănunchi de mentă pusă la uscat. Zâmbește cald, observând trecătorul oprit pentru a face poze la crinii din fața demisolului. Cine știe, poate o amintire de demult...

Mai tragi de timp în acest interstițiu. La capătul aleii, trepidația citadină pare a fi o măcinare fără vreun sens. Mai poate aștepta un pic...până când notificarea WhatsApp-ului  are efectul unui duș cu apă rece. Living offline is the new luxury, nu-i așa?

În urma pașilor, liniștea se închide precum mâinile bunicii care termină împletitura unei dimineți de vară...

Pas cu pas, verdele dispare ...

    În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios  de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna  a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...

O simplă exemplificare:  str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).

Palimpseste urbane: Parcul Trandafirilor

 Parcul Trandafirilor din Bacău, un rest (0,64 ha) din vechea şi frumoasa grădină publică a urbei de altădată....

Centrul Bacăului, la înălţime :)

 O privire în zbor de pasăre...

Să ne furăm singuri căciula!

De cele mai multe ori, zestrea verde a unui oraș nu dispare prin intervenții majore, vizibile și zgomotoase, care să stârnească reacții puternice din partea opiniei publice. Ea se subțiază treptat, prin gesturi mici și aparent nesemnificative: un gard viu tăiat peste noapte, un arbore doborât ori ajutat să se usuce, un autoturism „uitat” pe spațiul verde, uneori  "ajutorul"  oferit  de o vijelie...Pas cu pas, aceste transformări pavează terenul pentru noi „funcționalități”, considerate la momentul H ca fiind absolut necesare: un garaj, un loc de parcare, încă unul și încă unul, un balcon extins, o terasă, un spațiu comercial mai mare ș.a.m.d.

Astfel dispar anual sute, chiar mii de metri pătrați de spațiu verde — diminuând, cantitativ și calitativ, nu un moft sau un lux urbanistic, ci un element esențial pentru orice oraș care aspiră la o locuire sănătoasă și durabilă. Într-un oraș densificat, cu puține spații interstițiale rămase, această erodare lentă și insidioasă nu face decât să satisfacă, pe moment, interese punctuale, mascate sub argumente de utilitate imediată sau de profit.

Suntem, în fond, maeștri în a ne fura singuri căciula. Ne bucurăm azi că putem parca mașina „sub fereastră”, chiar în dreptul televizorului din living. Dar experiența altor orașe ne arată că această bucurie este, de fapt, o iluzie edilitar-urbanistică. Și prețul plătit, în timp, este mult mai mare decât câștigul de moment....

  Foto colaj: un simplu exemplu de actualitate, dintre multe altele deja operate în peisajul citadin. În dreapta - captură Google Street View, cu situația anterioară intervenției din nordul orașului, în vecinătatea Grădiniței "Crai Nou".

Repere cronologice: 11 august 1968 - inaugurarea Insulei de agrement din Bacău

    "Soarele ca de litoral, prevestind torid ploaie postmeridiană şi jocul unor stoluri de pescăşuri, au atras în dimineaţa duminicii lui 11 august a.c. numeroşi băcăuani spre a participa la evenimentul mult aşteptat: inaugurarea insulei de agrement. O panglică barând intrarea pe podul atât de nou ca şi edificiile care populează crlmpeiul de litoral bistriţean, aştepta îmbujorată clipa - de emoţie în premieră.

Reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat şi ai colectivelor din întreprinderile care alături de mase largi cetăţeneşti şi-au adus o efectivă contribuţie Ia construirea insulei, au fost de faţă în aceste momente inaugurale.

În cuvintul emoţionant rostit de tovarăşul Vasile Talpă, secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., a fost subliniată participarea însufleţită a miilor de băcăuani care au prestat un uriaş volum de ore de muncă patriotică in traducerea în fapt a bogatei inspiraţii arhitecturale. Transmiţînd calde felicitări şi mulţumiri tuturor, vorbitorul a arătat, în încheiere, că acest „Ada Kaleh“ băcăuan — rezultat al împletirii bunei inspiraţii cu neprecupeţita vrednicie a maselor largi — îndeplineşte cerinţele tuturor vîrstelor către frumos, util, reconfortant.

Participanţii au trecut apoi in revistă ştrandul cu cele două trambuline, toboganul acvatic destinat copiilor, vestiarul cu o capacitate de 500 locuri, postul de prim-ajutor, cele 16 duşuri, întregul grup social.

Nu intenţionăm să fim părtinitori, dar restaurantul-fantezie care şi-a asimilat numele de „Marinarul“ şi care farmecă de departe, dominant, privirile, merită toate laudele. Simbolizind o navă, ba mai mult „împrumutînd" ceva din ale navigaţiei şi pescuitului prin plasele care pleacă din vîrful coşului-catarg ca pînze ale unei unei corăbii, restaurantul ne-a întâmpinat cu „marinarii“ aliniaţi pentru raport, nava-restaurant „Marinarul“ fiind gata de a pleca în largul... ospitalităţii. Şi cine n-a fost acolo poate regreta sincer; preparatele culinare, între care saramura, îşi adjudeca dreptul de specialitate a casei. Dar acesta e abia începutul. „Călătoria“ abia a început, la orizontul perspectivelor atît nava-restaurant, cît şi împrejurimile vor constitui atracţia nr. 1.

În largul viitorului apropiat se anunţă: darea în folosinţă a debarcaderului, care-şi va adăuga la cele 4 bărci alte 19; instalarea a două reflectoare care vor lumina bazinul de înot şi restaurantul. Iar jur-împrejur vor „inunda“ insula „valuri“ de flori, de gazon şi de plantaţii, care să creeze farmecul totalei relaxări.

Vă invităm şi vă dorim petrecere plăcută!"

(Aurel Stanciu - Duminică s-a inaugurat „Ada Kaleh“-ul băcăuan, în ziarul Steagul Roşu de marţi, 13 august 1968). Mulţumiri domnului Alexandru Colăcel pentru descoperirea acestui eveniment în presa timpului!

Bacăul în oglinzi secante

       Un articol recent descoperit de dl. ing. Mihai Ceucă în ziarul Steagul roşu, ediţia din .31 decembrie 1957. Merită lecturat, lăsând deoparte şabloanele proletare ale unei epoci impregnate de stalinism...

Oraşul dintre A şi B

      Orașul este un mijloc pentru un anumit stil de viață. Poate fi un ecou la ceea ce ne dorim, se poate schimba și o poate face in mod spectaculos, fără a repeta greșelile făcute de Occident acum 50-60 ani. Orașul se poate împrieteni cu automobilele și cu pietonii, dar niciodată în același timp, era o zicală a vremurilor trecute. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Nu și la noi, unde persistăm în aceeași paradigmă eronată. Micșorăm pietonalul pentru a face cât mai mult loc Măriei Sale Motorizate. Trotuarul văzut doar ca spațiu minimal de deplasare necesară între două puncte, A și B, golit de alte funcțiuni și interacțiuni caracteristice unui oraș prietenos cu oamenii...

Zona Metropolitană Bacău: reconfigurări spaţiale şi demografice

        După o lungă perioadă romantică, în care problematica zonelor metropolitane  a fost conturată diafan în legislaţie (a se vedea Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi), permiţând o multitudine de asocieri  bizare de UAT-uri pe plan local (a se vedea şi cazul Bacăului), a trebuit să vină pandemia pentru a avea o lege a zonelor metropolitane, impusă de necesitatea restricţionării circulaţiei persoanelor (Legea  nr. 246 din 20 iulie 2022). O lege care trebuia să devină funcţională de două decenii încearcă acum să refacă timpul pierdut, deşi una dintre principalele probleme (delimitarea acestor zone) a fost făcută mecanic, fără să se ţină cont de intensitatea relaţiilor multiple, existente între oraş şi teritoriul său periurban.

Sub forma impusă de lege, cele 25 de unităţi administrativ-teritoriale componente ale ZMBC însumează  o suprafaţă de  1084,71 km, reprezentând 16,3% din suprafaţa judeţului Bacău. Distanţele între localităţile aflate la extremităţi depăşesc 30 km: 39 pe axa vest-est, între Scorţeni şi Buhoci, 41 km pe axa nord-sud (Climeşti – Faraoani), 54 km între Ţârdenii Mari (comuna Blăgeşti) şi Gioseni (NV – SE) şi 62 km între Brad (comuna Negri) şi Poiana (comuna Livezi), pe traseul NE-SV. Faţă de reşedinţa de judeţ, majoritatea localităţilor se incadrează în izocrona de 30 de minute, cu excepţia extremităţilor de nord şi de vest ale zonei metropolitane.

Populaţia rezidentă la ultimul recensământ este de 242597 persoane, ceea ce reprezintă peste 40% din populaţia întregului judeţ. Cea mai mare densitate caracterizează municipiul Bacău (3150,8 loc/kmp) şi prima coroană de UAT-uri (145,1 loc/kmp). 

    Faţă de recensământul anterior (2011) se remarcă o uşoară creştere numerică a populaţiei zonei metropolitane. Doar zonele metropolitane Iaşi şi Braşov au mai reuşit această performanţă demografică (v. figura de mai jos), un atu care (cel puţin pentru ZMBC) are şanse reduse să se menţină pe termen mediu şi lung, în condiţiile în care comunele limitrofe reşedinţei de judeţ  (care au avut cel mai mare câştig demografic) nu vor reuşi să facă paşi reali pe drumul modernizării edilitare.

Sursa: Pe cifre

Din punct de vedere economic,  prima centură  concentrează cea mai mare parte a firmelor (61%), a cifrei de afaceri (68%) şi a numărului de angajaţi (67%). Se remarcă comunele  Hemeiuş (705 mil lei cifră de afaceri), Letea Veche (401,8 mil. lei), Nicolae Bălcescu (235 mil. lei) şi Mărgineni (221 mil. lei), conform datelor publicate de topfirme.com pentru luna decembrie 2022.

    La nivel de localitate, dinamica 2011-2021 prezintă discrepanţe notabile, după cum pot fi observate în graficele de mai jos.

Pe aceeaşi temă: Zona metropolitană Bacău, Fata Morgana din centrul Moldovei