Cu ghionturi şi derapaje, recensământul s-a terminat. Nu însă şi
prelucrarea datelor, pentru a căror finalizare la nivel preliminar vom avea de
aşteptat până când vor înflori teii (!). Câteva concluzii se pot trage totuşi,
chiar dacă „orice comparaţie între informaţiile difuzate astăzi şi datele
oficiale privind populaţia stabilă a României, rezultate în urma precedentelor
recensăminte de populaţie, din 1992 sau 2002, sunt lipsite de relevanţă”
(declaraţie de presă, 1 noiembrie 2011), datorită neincluderii în cercetarea statistică
a angajaţiilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ai celor patru
servicii secrete (SRI, SPP, SIE, STS) şi militarilor (?!). Chiar dacă aceştia
consumă cca 40% din cheltuielile anuale ale statului cu bugetarii, din punct de
vedere numeric, la nivelul unităţilor administrative nu pot aduce modificări
semnificative ale populaţiei judeţelor şi oraşelor. Cu alte cuvinte, tendinţele
demografice sunt destul de clare. Succint am putea enumera:
- continuarea
evoluţiei descendente a populaţiei României. Singurul pariu care s-ar mai putea
pune este cel legat de atingerea pragului de 20 milioane de locuitori, atunci
când vor fi date publicităţii rezultatele definitive. Deocamdată vorbim de 19599506
persoane recenzate. Din punctul meu de vedere nu mai are nicio relevanţă pragul
respectiv, regresul demografic fiind elementul cheie pentru politicile publice
viitoare;
-
pierderea, pe ansamblu, a atractivităţii mediului urban, care îşi diminuează
efectivele. Va fi interesant de văzut dacă nu vom asista la o răsturnare a
ponderii dintre populaţia urbană şi cea rurală, devenind în acest caz un
adevărat „studiu de caz” pentru Uniunea Europeană;
- modificarea
ierarhiei urbane naţionale, în care eşalonul oraşelor mari, de peste 300000
locuitori se va subţia vizibil şi o parte a oraşelor mijlocii va dispărea sub
pragul de 50000 de locuitori. Relativul dinamism economic al Clujului,
Timişoarei şi Constanţei îşi va spune cuvântul şi în detaşarea lor faţă de
restul „metropolelor regionale” (Craiova, Iaşi, Braşov);
-previzibil, la nivelul judeţului Bacău, toate cele 8 oraşe au înregistrat
scăderi, care însă nu vor determina rocade între oraşele mici. Scăderi cu intensitate maximă sunt înregistrate, pentru moment, în dreptul localităţilor Slănic-Moldova (75,2%
din populaţia din 2002) şi Oneşti (77.8%). Cea mai stabilă situaţie apare la
Moineşti, unde numărul celor recenzaţi reprezintă 86,4% din populaţia stabilă
existentă la penultimul recensământ. Municipiul Bacău ocupă o poziţie
intermediară (84,3%), detaşându-se însă prin valorile absolute (deficit de
peste 27 de mii de persoane, echivalent cu populaţia însumată a Comăneştiului
şi a Slănicului.). Rămâne de văzut dacă ne vom păstra poziţia a XII-a în
ierarhia naţională, lucru de care mă îndoiesc… Să vedem însă atunci şi cine va
câştiga concursul anunţat la începutul recensământului (clic aici).
Complexul Muzeal
„Iulian Antonescu” din Bacău
organizează mâine 7 noiembrie, de la ora 12, vernisajul expoziţiei „Fenomenul
Solidaritatea”. Manifestarea este dedicată prezentării activităţii Sindicatului Independent Autocefal
„Solidaritatea”, federaţie
sindicală întemeiată în septembrie 1980 la Gdansk. Sub conducerea lui Lech Walesa,
„Solidaritatea” a devenit un factor extrem de important în lupta anticomunistă
din Polonia şi, în acelaşi timp, un simbol pentru întreaga Europa de Est,
aflata sub influenţa Uniunii Sovietice. Manifestarea este organizată în colaborare cu Ambasada
Poloniei la Bucureşti si Compartimentul Integrare Europeană al I.S.J. Bacău.
