Să fie aproape
vreo patruzeci de ani de când n-am mai trecut Dincolo. Pare de domeniul
incredibilului. Și atunci, când eram un țânc purtat de mâna bunicii, poarta era
mai mereu închisă. Era fascinantă mica scurtătură care ușura drumul
către/dinspre școală. Fascinantă nu neapărat prin "păcălirea"
spațiului, cât mai ales prin schimbarea bruscă a fizionomiei urbane. Copil
născut la bloc, între blocurile cele noi, intram într-o lume care părea
desprinsă din povești: case, o curte înverzită, căței, parcă și niște găini
cicălitoare...pentru un minut de traversare pe care încercam mereu să-l lungesc
cu fel de fel de tertipuri de pici poznaș, spre disperarea bunicii. De-a lungul
timpului, coada ochiului mai urmărea din când în când poarta care amintea de
copilărie. O poartă ce părea neclintită, dar știam că dincolo de ea e acea
alveolă care căpătase o aură mistică. Astăzi, din stradă, am văzut la un capăt
al traseului poarta deschisă. Curtea era tot acolo. Mai mică, mai înghesuită,
cenușie și neîngrijită. O lume în disoluție printre blocuri acum îmbătrânite.
La capătul celălalt, o portiță ruptă mă trimite spre Lumea Nouă. Sau o fi și ea
deja veche? Privesc spre locul unde bunica obișnuia să mă conducă după ce o
vizitam în tot mai rarele și tot mai scurtele vizite de om matur. Întotdeauna
mă grăbeam...Scurtătura inexistentă pe nicio hartă a orașului mă aruncă cu
puterea unui tsunami pe un țărm nostalgic, în care mirosul de cozonac și de
sărățele din aluatul pe care îl tăiam cu o rotiță zimțată (plăcerea mea...) se
amestecă cu bucuria unui copil care nu știa încă de necazurile universului. Mă
uit lung spre acel loc și parcă îi simt prezența, mâna grijulie care mă ținea
la traversatul străzii. Tsunami... Nu timpul este dușmanul nostru, ci
depărtările. Spațiul. Mă uit în spate: de asta sunt bune portițele...
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
sâmbătă, mai 11, 2019
O portiţă
Etichete:
Bacăul de altădată,
parc,
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
străzi,
urbanism,
Utilităţi
Râul din spatele oraşului...
Să tot fie vreo 15 ani de când tot vorbesc pe diverse canale tradiţionale (articole, studii, simpozioane) sau moderne (blog, FB) de importanţa Bistriţei pentru Bacău. Nu îmi doresc să mai aştept încă pe atât pentru a vedea o infrastructură verde - albastră purtată cu mândrie în piept de oraş. Deocamdată am rămas tot la la stadiul pârâului din spatele curţii, acolo unde aruncă ţăranul lăturile şi unde vin găinile să scormonească printre buruieni...
Etichete:
Foto,
investitii,
mediu,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
urbanism
Dileme citadine de ieri şi de azi
Exemplul cel mai la îndemână
pe care îl am. De peste patru ani există aceasta situaţie “fără
rezolvare". Mă întreb: ai nevoie de un buget gigantic pentru a remedia
lucrurile? Ai nevoie de o anumită culoare politică sau de cine ştie ce alianţe şi
convenţii? Ai nevoie de strategii şi studii de fundamentare? Ai nevoie de
orgolii şi servituţi? Ai nevoie de un consens naţional sfinţit de un sobor de
preoți? Ai nevoie de campanii electorale şi de niste alegeri victorioase? Ai nevoie de doctrine? Ai
nevoie de viziune? Ai nevoie de noile tehnologii? Nu, nu cred. Lucrurile sunt
mult mai simple: ai nevoie să ÎȚI PESE cu adevarat de oraşul tău! Nu credeţi?
Etichete:
cultură,
Foto,
investitii,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
turism,
urbanism,
Utilităţi
Printre nici-uri
Nici mai mare, nici mai mic.
Nici mai frumos, nici mai urât. Nici mai smart, nici mai troglodit. Nici mai
romantic, nici mai pragmatic. Nici mai occidental, nici mai oriental. Nici mai
răsărit, nici mai amurg violet. Orașul meu. Aici am făcut ochi. Și asta schimbă
nici-urile, printre grăuncioare de polen și flori de plumb...
Etichete:
Bacăul de altădată,
străzi,
urbanism
joi, mai 09, 2019
Viitorul cel bun
După
mai bine de două decenii de învățământ, pot spune cu mâna pe inimă că face
parte din categoria celor cu totul deosebiți. Prin pasiunea arzătoare, prin
inteligență, printr-un simț aparte al intuirii complexității fenomenelor
geografice. Prin spontaneitate și jovialitate. Prin faptul că respiră
curiozitate și dorință pentru cunoaștere. El este George, olimpicul vrăncean
care la festivitatea de premiere a Olimpiadei de Geografie (încheiată acum
câteva zile la Târgu Mureş) a făcut comisia naţională să recunoască că
generația de astăzi poate învinge manualele. O sală întreagă a aplaudat atunci,
materialul video ne stă la dispoziție pentru a viziona secvența memorabilă.
Știam deja că George este capabil de așa ceva. El este un învingător. Şi mai
mult decât atât, este open-minded. Geografia înseamnă in primul rând spirit
viu, cercetător, analitic. Mă bucur enorm că astfel de tineri pot schimba nu
doar manualele, ci pot învinge mentalități, gândire șablonardă, orgolii,
geopolitici mărunte... Ei sunt viitorul cel bun pentru țara asta. Noi trebuie
doar să nu le frângem aripile...Pentru el, pentru alții ca el, viitorul nu poate
și nu trebuie să aibă visuri depășite...Rise and shine!
joi, mai 02, 2019
Să ne transformăm oraşul ÎN BINE!
„Cine are dreptul de a transforma oraşul? Filosoful francez Henri
Lefebvre a oferit la un moment dat un răspuns simplu. Acest drept nu este ceva
care poate fi lăsat moştenire de către stat. Nu este o întâmplare determinată
de etnie, naţionalitate sau stat. Este câştigat prin actul de a locui. Dacă îţi
duci existenţa într-un peisaj comun urban, ai un drept natural de a participa
la trasarea viitorului său. Lefebvre a inventat un nou nume pentru formatorul
său de oraş cu drepturi naturale, care era deopotrivă cetăţean şi locuitor al
oraşului: citadin. (...) Suntem toţi
citadini. Suntem toţi, prin însăşi geografia vieţilor noastre, administratori
şi proprietari ai oraşului. Cei care realizează acest lucru pretind o putere
considerabilă.
Am învăţat acest lucru de la
oameni care au încetat să mai aştepte primarii, proiectanţii sau inginerii să
le refacă străzile sau cartierele. Unii dintre aceştia, precum vecinii care
şi-au dărâmat gardurile de pe strada N din Davis, doresc conturarea unei
comunităţi care are mai mult sens pentru ei decât cea pe care le-au servit-o
proiectanţii. Unii sunt mânaţi de dorinţa de a reclama un simţ aproape
intangibil al apartenenţei. Alţii vor locuri mai sigure pentru copiii lor. Unii
încearcă să salveze planeta. Unii vor mai multă libertate de a trăi şi a se
mişca cum doresc.Cu toţii dovedesc că
revoluţia oraşului fericit poate începe chiar de la uşa de intrare şi că
fiecare dintre noi are puterea de a modifica propriul oraş. Unii dintre ei
descoperă că schimbăndu-şi oraşele, se schimbă şi ei.” (Charles Montgomery
– Oraşul fericit, Igloo Media, Bucureşti, 2017)
Sursa foto: Sorin Filip - Planning urban, Presa Universitară Clujeană, 2009
Etichete:
eveniment,
investitii,
mediu,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
străzi,
urbanism,
Utilităţi
miercuri, mai 01, 2019
„Partea cea mai bună a viitorului este că vine în fiecare zi.”
Am auzit cu toţii de drama demografică a României, dar
mai puţini conştientizăm intensitatea şi efectele ei perfide. Viitorul nu sună deloc
bine (şi) din acest punct de vedere. Atunci îţi pui câteodată întrebări simple: au
instituţiile statului
capacitatea de a face faţă problemelor aduse de îmbătrânirea demografică? Iţi
vei permite un trai cât de cât decent după pensionare? Te va putea ajuta cineva
atunci când ajungi bătrân şi bolnav, cu copii şi nepoţi plecaţi prea departe în
visul lor de mai bine?
Etichete:
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
urbanism,
Utilităţi
joi, aprilie 25, 2019
Speranţa
Se spune că ziua în care Dumnezeu a creat speranța a fost probabil și
cea în care a zămislit primăvara...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)