O esplanadă largă de 60 m între Palatul
Administrativ şi Parcul Trandafirilor. O piaţă centrală şi un nou teatru
cu o capacitate de 800 de locuri. Parcul Trandafirilor extins spre est,
înglobând cu generozitate Biserica „Sfântul Nicolae”. O amplă piaţă centrală „pentru mitinguri”, la capătul nordic al axei
rutiere Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti. Sunt doar câteva din propunerile
existente în primul plan coerent de sistematizare postbelică a centrului
Bacăului. O adevărată comoară documentară descoperită la final de an 2022,
reflectând profundele transformări urbanistice ale oraşului nostru pe drumul
modernizării din perioada contemporană.
Articolul „Sistematizarea
centrului oraşului Bacău” a fost publicat în numărul 4(65) din iulie-august
1960 al revistei „Arhitectura”, sub semnătura arhitectului Cl. Stănescu şi a
echipei sale de colaboratori (inginerii I. Neagu, C. Burlă, I Nicolau, C. Grünzeit,
G. Chirea şi I. Vulcan) de la Direcţia pentru Sistematizare, Arhitectură şi
Proiectarea Construcţiilor Bacău (D.S.A.P.C. Bacău). Cele patru pagini ale
articolului prezintă într-o manieră coerentă şi condensată principiile şi
propunerile de sistematizare urbană, harta teritoriului propus pentru
remodelare, planşe (perspective aeriene ale zonei, desfăşurarea frontului de
vest al străzilor N. Bălcescu – Mărăşeşti, schiţele tronsoanelor liniare cu
trei şi patru apartamente pe scară), precum şi un review aparţinând arhitectului T. Evolceanu.
Teritoriul
supus intervenţiei propriu-zise se întindea pe o suprafaţă de cca 80 ha,
generând, în viziunea proiectanţilor, construirea a 5000 de apartamente în
blocuri cu nivel P+3 şi P+4
şi cu dublă funcţionalitate
(rezidenţială şi comercială), prin amenajarea magazinelor la parterul
clădirilor de pe arterele majore. Completarea modestei zestre
edilitar-urbanistice era făcută prin construirea mai multor obiective de importanţă
citadină: un nou teatru de stat, trei cinematografe, casă de cultură, şcoală de
16 clase cu anexe (actuala Şcoală Gimnazială „Constantin Platon”), piaţă
agroalimentară, spaţii verzi, zone de promenadă, deschiderea de străzi noi,
amenajarea unor pieţe civice şi esplanade etc. Zona a fost împărţită în două
sectoare de lucru: centru – sud (proiect avizat la data publicării articolului)
şi centru – nord (variantă de studiu, aflată în lucru în 1959-1960).
Fig. 1. Planul de sistematizare a centrului oraşului (1960) - sursa:
„Arhitectura” nr. 4/1960
În opinia proiectanţilor, alegerea
clădirilor care să fie menţinute în cadrul sistematizării „nu a constituit o
problemă prea grea, dată fiind starea avansată de uzură şi insalubritate a
majorităţii fondului clădit existent”. Au fost propuse pentru a fi păstrate
clădirea Palatului Administrativ, Poşta Nr. 1, magazinul universal, hotelul
„Bistriţa”, monumentele istorice şi „câteva case mai bune, parter şi etaj, pe
strada Ada Marinescu1 şi Războieni”.
În viziunea arhitectului, principiile care au stat
la baza acestei viziuni urbanistice au fost: amplificarea axei principale
Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti cu o espanadă largă de 60 m (esplanada fiind
proiectată cu spaţiu verde cu rol de promenadă în continuarea directă a
Parcului Trandafirilor, redimensionat şi reamenajat), punerea în valoare a
clădirii Sfatului popular regional (actualul Palat Administrativ) prin crearea
unei pieţe dispuse simetric faţă de axa clădirii, crearea pieţei de mitinguri
în zona de sud a centrului, legată organic de esplanada axei centrale. În
compoziţia centrului s-a urmărit „crearea unui sistem central format din cele
două pieţe (a Teatrului şi cea pentru mitinguri” legate prin axa centrală, pe
de o parte, şi noua arteră Mihai Viteazul, pe cealaltă parte”.
Fig 2 şi 3: Perspective aeriene ale planului de sistematizare a centrului
Bacăului (zona de sud– sus, zona de nord– jos); sursa: „Arhitectura”
nr. 4/1960
Arhitectul T.
Evolceanu, în partea a două a articolului publicat în „Arhitectura”, aduce
câteva critici viziunii propuse, cu referire la crearea spaţiilor întinse din
nordul teritoriului amenajabil, soluţiile de proiectare a spaţiilor verzi,
rigiditatea tratării unor tronsoane, compactarea exagerată a unor sectoare care nu ar permite
deschiderea unor puncte de perspectivă spre est, defecte de compoziţie
semnalate la nodul de circulaţie de la sud, aşezarea neinspirată a unor blocuri
din interiorul cvartalului din sud-estul Sfatului popular ş.a.
Documentul
planificator din anul 1960 avea să sufere numeroase modificări în perioada
imediat următoare. Schiţa de
sistematizare întocmită patru ani mai târziu şi vizita lui Nicolae Ceauşescu în
Bacău (1966) au reprezentat cu siguranţă momente importante ale definitivării
ideilor de remodelare şi finalizare conceptuală a transformărilor care se
succedau deja cu repeziciune, pe măsura evoluţiei demografice a oraşului. Cu
toate acestea, planul din 1960 rămâne un adevărat reper care a marcat
direcţiile principale de amenajare pentru două decenii. Las cititorilor bucuria
de a analiza planşele acestui proiect, adevărat studiu de caz al prefacerilor
majore prin care a trecut, nu cu mult timp înainte, „inima” oraşului nostru. Trebuie
subliniat că această viziune aparține timpurilor sale, necesitând un studiu de
ansamblu la nivelul ideilor urbanistice care au marcat mijlocul secolului XX. Istoria
cotrafactuală are acum rol de exerciţiu şi de necesare aduceri aminte. Rămân,
în funcție de cheile de lectură ale cititorului, aprecieri, nostalgii, greșeli,
reproșuri, amintiri, provocări... Dincolo de acestea, printre palimpseste
urbane2, ne purtăm paşii prin fizionomiile prezentului, punct de
plecare pentru urbanismul viitorului, care poate oferi soluții viabile de a remodela
din nou centrul, păstrând ceea ce a rămas bun, dar şi imaginând altfel de
spaţii urbane...
La
final, în loc de concluzie, readuc în atenţie un pasaj al scriitorului Eugen
Uricaru, „augmentat” cu o fotografie din colecţia fotoreporterului Ioan Bâşcă:
Geografia Centrului s-a modificat
destul de abrupt. Multă vreme a rămas neschimbat, aidoma perioadei interbelice.
Primul semn de schimbare l-a dat construcţia primului Magazin Universal, lângă
teatru. A fost un eveniment revoluţionar în sensul perturbator al curgerii
timpului. Chiar ideea de a ridica o construcţie într-un loc ce părea destinat
pe vecie promenadei a însemnat un şoc pentru cei care vedeau în plimbarea pe
Centru măsura prestigiului ori a trecerii timpului. (...) Creşterea subită a
populaţiei, datorită industrializării galopante, a făcut ca numărul
necunoscuţilor să-l întreacă cu mult pe cel al cunoscuţilor. Prin această
soluţie statistică, magia Centrului s-a vaporizat. Nimeni şi nimic nu-i va mai
restitui puterea hipnotică şi eficienţa socială. Atunci când Centrul a
dispărut, Bacăul s-a transformat din târg în oraş. Târgoveţii dispăruseră cam
cu un deceniu mai devreme, dar nimeni nu băgase de seamă din cauza vrajei
Centrului. Cum şi ea s-a risipit, oraşul a fost ocupat de oameni noi. Lumea
aştepta cu strângere de inimă apariţia omului nou. (Eugen
Uricaru – Centrul, în suplimentul
lunar de cultură „Meridian 27”, nr.6/2006)
Foto: magazinul "Universal", primul semn al marilor prefaceri urbanistice
din centrul Bacăului (sursa: colecţia I. Bîşcă)
Note: 1 astăzi îngobată în strada Războieni.
2 pentru băcăuanii mai tineri, câteva ancore
temporale ale sistematizării centrului Bacăului pot fi de ajutor în cronologia
prefacerilor urbanistice: 1959 -
primul centru comercial (Magazinul „Universal”, ulterior „Bacăul” - foto) 1965
- Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul „Bistriţa”, 1970 - Hotelul „Decebal”, 1971
- dezvelirea statuii poetului George Bacovia, 1975 - complexul comercial „Luceafărul”, 1980
- Hotelul „Moldova”.
.jpg)
.jpg)
