Admitere 2015. Topul liceelor după ultima medie

Sursa: admitere.edu.ro

Vezi şi Admitere 2014

A fost stabilită structura anului şcolar 2015-2016

     Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a publicat structura anului şcolar 2015 – 2016. Acesta va începe pe data de 1 septembrie 2015 şi se va încheia pe data de 31 august 2016, după cum urmează:

Semestrul I

Cursuri – luni, 14 septembrie 2015 – vineri, 18 decembrie 2015

În perioada 31 octombrie – 8 noiembrie 2015, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă. Vacanţa de iarnă:  sâmbătă, 19 decembrie 2015 – duminică, 3 ianuarie 2016 Cursuri – luni, 4 ianuarie 2016 – vineri, 29 ianuarie 2016 Vacanţa intersemestrială: sâmbătă, 30 ianuarie 2016 – duminică, 7 februarie 2016

Semestrul al II-lea

Cursuri – luni, 8 februarie 2016 – vineri, 8 aprilie 2016 Vacanţa de primăvară: sâmbătă, 9 aprilie 2016 – duminică, 17 aprilie 2016 Cursuri – luni, 18 aprilie 2016 – vineri, 17 iunie 2016

Vacanţa de vară: sâmbătă, 18 iunie 2016 –duminică, 11 septembrie 2016

       În zilele libere prevăzute de lege, precum și în ziua de marți, 3 mai 2016, nu se organizează cursuri.

     Unitățile de învățământ și inspectoratele școlare vor marca prin manifestări specifice ziua de 5 octombrie – Ziua internațională a educației și ziua de 5 iunie – Ziua învățătorului, conform planificărilor existente la nivelul fiecărei unități de învățământ preuniversitar.

Săptămâna 4–8 aprilie 2016 din semestrul al doilea este săptămână dedicată activităților extracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului numit „Şcoala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, având un orar specific.

        Prin excepție de la aceste prevederi, la clasele de învățământ preșcolar și primar, programul „Şcoala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!” poate fi organizat în altă perioadă din semestrul al doilea, dar nu mai târziu de data de 27 mai 2016, la decizia consiliului de administrație al unității de învățământ, după consultarea cadrelor didactice și a beneficiarilor primari și secundari ai educației.

Anul şcolar 2015-2016 are 36 de săptămâni de cursuri, însumând 177 de zile lucrătoare.

Tezele din semestrul I al anului şcolar 2015-2016 se susţin, de regulă, până la data de 18 decembrie 2015.

Tezele din semestrul al II-lea al anului şcolar 2015-2016 se susţin, de regulă, până la data de 20 mai 2016.

În situaţii deosebite, bine fundamentate, în funcţie de condiţiile climaterice locale speciale şi de specificul şcolii, inspectoratele şcolare pot aproba, la cererea conducerii unităţilor de învăţământ, modificări ale structurii anului şcolar stabilite prin prezentul ordin.

Pentru clasele terminale din învățământul liceal, anul școlar are 37 de săptămâni, din care durata cursurilor este de 33 de săptămâni, 4 săptămâni fiind dedicate desfășurării examenului național de bacalaureat. Cursurile claselor terminale din învățământul liceal se încheie în data de 27 mai 2016.

    Pentru clasa a VIII-a, anul școlar are 36 de săptămâni, din care durata cursurilor este de 35 de săptămâni, o săptămână fiind dedicată desfășurării evaluării naționale. Cursurile claselor a VIII-a se încheie în data de 10 iunie 2016.

     Pentru clasele din învățământul liceal – filiera tehnologică, cu excepția claselor terminale, durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ, în vigoare.

   Pentru clasele din învăţământul profesional, durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare. Pentru învăţământul special – clasele a IX-a, a XI-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, durata cursurilor este de 37 de săptămâni, însumând 181 de zile.

   Stagiile de pregătire practică pentru care au optat absolvenții ciclului inferior al liceului, filiera tehnologică, cuprind 720 de ore care se desfășoară în perioada propusă de unitatea de învățământ organizatoare și aprobată de inspectoratul școlar, conform structurii anului școlar, cu respectarea vacanțelor.

   Pentru învăţământul postliceal (şcoală postliceală şi şcoală de maiştri), durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ, în vigoare. 

Efectele regresului demografic

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Bacău

Vezi şi: Regresul demografic si dezurbanizarea: efecte insidioase

Bacăul cartierelor muncitoreşti

     O interesantă lecţie de geografie a orizontului local, specifică deceniilor 5-6, din care tânăra generaţie poate extrage multe învăţăminte. Materialul de mai jos face parte din manualul* de care tocmai am amintit, fiind descoperit, transcris şi oferit băcăuanilor cu aceeaşi generozitate cu care ne-a obişnuit ing. Mihai Ceucă, un nume pe care l-aş propune fără nicio ezitare ca cetăţean de onoare al urbei pentru pasiunea, acribia şi altruismul cu care ne recuperează memoria urbanistică...

"Cartier muncitoresc.

Şcoala noastră se găseşte în cartierul Vasile Roaită din oraşul Bacău. Acest cartier este locuit mai mult de muncitorii fabricii de hîrtie „Steaua Roşie”. Noi am fost foarte bucuroşi atunci cînd împreună cu tovarăşul învăţător am făcut o excursie pentru a cunoaşte bine cartierul nostru. Am făcut şi însemnări asupra celor întîlnite în drumul nostru. Ieşind pe poarta şcolii, am dat în „Calea Mărăşeşti” şi ne-am îndreptat spre sud. Această stradă largă este pavată şi are plantaţi arbori frumoşi pe marginea ei. Pe ea circulă necontenit maşini, autobuse, căruţe, biciclete, iar pe trotuarele de la marginea străzii trec mulţi oameni. Pe partea dreaptă a străzii am întîlnit mai multe clădiri în care erau magazine alimentare, farmacie, o staţie de reparat maşini, blocuri muncitoreşti şi halta „Steaua roşie", unde se opresc pentru o clipă trenurile pentru a coborî şi urca sutele de muncitori ai fabricii. În imediata apropiere de haltă ne-a atras atenţia impunătoarea clădire a şcolii, o piaţă nouă şi un cartier cu foarte multe blocuri şi străzi noi, între care şi strada „Drumul Socialismului”, locuită numai de muncitori. Pe stînga străzii Mărăşeşti este cimitirul soldaţilor sovietici, care s-au jertfit pentru eliberarea ţării noastre de sub jugul fascist. In semn de recunoştinţă pentru fapta lor, noi elevii, adesea am fost să îngrijim mormintele lor, împodobindu-le cu flori. Tot în stingă străzii se găseşte cea mai mare fabrică de hîrtie din ţara noastră numită „Steaua roşie". În preajma ei, în parcul de copii ai muncitorilor, am văzut în cuşti de sîrmă animale sălbatice vii ca: urşi, lupi, căprioare, vulpi şi vulturi. De aici am trecut pe strada „Chivu Stoica”, am văzut „Bistriţa” şi stăvilarul de pe ea. Stăvilarul are mai multe porţi, care se ridică sau se lasă după cum e nevoie de mai multă sau mai puţină apă pentru fabrică. Pe apa canalului pluteau butucii spre fabrică pentru a fi transformaţi în hîrtie. Lîngă stăvilar cîţiva pescari prindeau peşte cu undiţa. Mai încolo, la marginea apei, cîţiva oameni cerneau prundişul, separîndu-l de nisip, iar alţii îl încărcau în căruţe şi autocamioane spre a-l duce pe şantiere, unde se ridică noi fabrici şi locuinţe. Dincolo de apa Bistriţei, în luncă, păşteau multe vite şi se vedea satul „Letea Veche”. În drum spre şcoală am văzut noul stadion sportiv „23 August", cu o capacitate de 15.000 locuri, care constituie o importantă realizare a puterii democrat-populare în oraşul nostru.

Să încercăm acum să facem un plan al drumului parcurs şi să fixăm pe el principalele lucruri întîlnite...

...În oraşul nostru trăiesc mulţi locuitori. Locuitorii unui oraş se numesc orăşeni. La începutul anului şcolar, tovarăşa învăţătoare ne-a întrebat pe toţi ce ocupaţie au părinţii noştri. Răspunsurile au fost diferite, pentru că locuitorii oraşului au ocupaţii diferite. Cei mai mulţi orăşeni se ocupă cu munca în fabrici şi uzine. Aceştia se numesc muncitori. Muncitorii produc în uzine şi fabrici diferite maşini, motoare, unelte, precum şi îmbrăcăminte, încălţăminte şi alte lucruri necesare vieţii tuturor oamenilor. Foarte mulţi dintre ei sînt fruntaşi în muncă şi au primit diferite distincţii. În trecut, sub regimul burghezo-moşieresc, fabricile erau ale bogătaşilor, care exploatau crunt pe muncitori. Astăzi, sub regimul de democraţie populară, toate fabricile sînt ale poporului. Alţi orăşeni lucrează în cooperative meşteşugăreşti de lăcătuşerie, fierărie, tinichigerie, croitorie, cizmărie, tîmplărie şi altele. Aceştia sînt meseriaşi sau meşteşugari. Unii locuitori ai oraşelor lucrează de asemenea şi în diferite birouri şi magazine, ca funcţionari. Atît pentru muncitori cît şi pentru ceilalţi salariaţi, în oraşe au fost înfiinţate cluburi, biblioteci, cinematografe, stadioane, unde aceştia îşi petrec timpul liber în mod plăcut. Prin grija de zi cu zi a Partidului Muncitoresc Romîn viaţa locuitorilor de la oraşe şi a celor de la sate devine mai frumoasă şi îmbelşugată.”

   P.S. Pentru tinerii cititori, Mihai Ceucă face precizarea că „Steaua Roşie” a fost numele folosit, după anul 1946, pentru a înlocui „burgheza” denumire „Letea”. Intenţionat nu fac referire la cartierul Vasile Roaită, cu speranţa că cei tineri vor găsi corespondentul actual din citirea şi interpretarea schiţei de hartă de mai sus.

*Abramiuc Ioan, Teofănescu Viorica (1960) - Geografia Regiunii Bacău, manual pentru clasa a III-a, Sfatul Popular Regional Bacău - Secţia Învăţămînt şi Cultură

Acelaşi manual ne mai oferă câteva imagini inedite, adnotate savuros de domnul Mihai Ceucă:

În imagine, pe stânga, hotelul Bistriţa aflat în construcţie, cu schelele pe el. "Piaţa" era actuala intersecţie de la hotelul Decebal. De remarcat "tribuna oficială" de lângă H Bistriţa. Lume multă, portrete puţine. Deocamdată.

Alveola-parcare de la Primărie era şi staţie de autobuze. Pe fundal, turlele Bisericii Armene, încă în picioare la acea dată. În centru, casa albă, o clădire cu aceeaşi vârstă şi arhitectură cu "casa Badiu" supranumită casa Alecsandri. A propos de stil arhitectural, mai există o clădire cu acelaşi stil pe str. Oituz şi sper, poate măcar aceasta, va scăpa de demolare.

Clădirea fabricii "de la gară" cu muncitori "liberi" după ziduri şi garduri mari de cărămidă... Un turn de apă identic avea şi moara Filderman.

Pe urmele Negelului

   Prin 2013 aminteam de Negel, pârâul dispărut nu doar de pe harta oraşului Bacău, ci şi din arhivele fotografice. Graţie ing. Mihai Ceucă, avem, iată, o imagine document, recuperată dintr-un manual şcolar (Abramiuc Ioan, Teofănescu Viorica - Geografia Regiunii Bacău, manual pentru clasa a III-a, 1960)

Trecător prin judeţ (28): Târgu Trotuş

     Comună situată în vestul Depresiunii Caşin, pe terasa superioară a Trotuşului, la 6 km est de Târgu Ocna şi 8 km vest de municipiul Oneşti, pe DN 12A. Acces feroviar pe linia Adjud-Ciceu prin staţia Târgu Trotuş şi halta Viişoara. Sate componente: Târgu Trotuş, Tuta, Viişoara. Populaţia: 3791 loc. (1956), 4585 loc. (1966), 5346 loc. (1977), 5066 loc. (1992), 5354 loc. (2002), 4969 loc (2011). Vechi oraş si centru catolic aproape de hotarele Transilvaniei, azi centru comunal din judeţul Bacău, Prima menţiune documentarã a oraşului apare în privilegiile comerciale acordate de domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408. Unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei secolelor XV-XVII, prin exploatarea sării şi valorificarea funcţiei administrative. A fost un important punct de apărare şi de vamă în faţa pasului Oituz, pe o veche axă de legătură dintre Bacău şi Braşov, centru meşteşugăresc, comercial şi reşedinţă pentru ţinutul Trotuşului. În anul 1440, în Târgu Trotuş s-a făcut prima traducere a Bibliei în limba maghiară de către doi pastori husiţi expulzaţi din Ungaria şi stabiliţi aici. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mutarea populaţiei către Târgu Ocna (1680-1700) şi contopirea ţinutului Trotuşului cu cel al Bacăului au determinat decăderea localităţii. Aici se pare că a fost construită prima biserică din zid, una din cele mai frumoase şi mai mari, de către Margareta Muşat, principesa Moldovei, bunica domnitorului Alexandru cel Bun (1375), despre care vor aminti toţi vizitatorii apostolici ai Moldovei în rapoartele lor până la sfârşitul secolului al XVII-lea. În locul vechii bisericii de lemn ridicată în 1816, preotul paroh Domenic della Posta, va termina în anul 1885 (alte surse: 1850) construirea bisericii actuale cu ajutoare băneşti primite de la Sfântul Scaun. Renovată în 1920 şi 1937, prin adăugarea turnulului clopotniţă. Biserica “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril”, construită în anul 1730, cu adăugarea turnului clopotniţă şi a monumentului la 1800. Pictura catapetesmei şi a pereţilor interiori este realizată în tehnică frescă. Declarată monument istoric. Biserica “Sfântul Nicolae” (c. 1813). Biserica “Sfântul Nicolae” (ante 1780) în satul Viişoara. Biserică catolică (1926) în satul Tuta. Monumente ale eroilor în satele Târgu Trotuş (c. 1925 şi 1937), Viişoara şi Tuta. Şcoală (c. 1908). Descoperiri arheologice în punctul “Târna Nouă” (aşezare urbană din secolele XIV-XVII şi ruinele unei biserici din secolul XIV). Unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional (cf. Legii nr. 5/2000). În satul Viişoara s-a născut Mihai Drăgan (1937-1993), critic şi istoric literar, publicist, profesor universitar, iniţiatorul colecţiei “Eminesciana”.

Înfruntând vremea şi vremurile

     Ca orice arteră importantă în trama stradală a unui oraş, şi strada Ştefan cel Mare a suferit în ultimul deceniu prefaceri remarcabile. Un singur element a reuşit însă să înfrunte curgerea timpului, dimineaţă de dimineaţă, an de an...

"Macul roşu" - reînvierea unui brand?

În trecere prin centrul oraşului, nu am avut cum să nu remarc o bulină nouă pe un geam:

Din povestirile băcăuanilor trecuţi de 60 de ani, am reţinut că în apropiere a funcţionat un restaurant cu acest nume, care a devenit foarte apreciat printre citadini şi nu numai. 

Sursa foto: Ioan Bâşcă - Bacău. Instantanee regizate

Să fie "Macul roşu" locul unde vom putea aprecia ceea ce scriam în Bucate băcăuane - o utopie de branding urban?

   Mai ţineţi minte acest restaurant al Bacăului de odinioară?  La peste 30 de ani de la dispariţia lui din peisajul urban putem să îl readucem la lumină din şiragul uitat al amintirilor?